Question

Va rog un comentariu la PESTE VARFURI  de  MIHAI EMINESCU de cam o pagina

Answer 1

< Titlul "Peste varfuri" exprima un loc nedefinit, abstract, in care teluricul se imbina cu celestul, sugerand starea de tristete a poetului, de nesiguranta, ilustrand un spatiu spiritual aflat intre viata si moarte. Titlul poate fi si o metafora pentru notiunea de timp, care, in conceptia lui Eminescu, este curgator ireversibil si nu poate fi identificat sau concretizat de catre omul efemer pe acest pamant. y. Structura, semnificatii, limbaj poetic u Poezia "Peste varfuri" de Mihai Eminescu este alcatuita din trei catrene, organizate dupa ilustrarea lumii exterioare - descrierea naturii - si a lumii interioare - starile si sentimentele poetului. Altfel spus, cadrul de natura, tipic eminescian, creeaza armonie si echilibru in lumea de ganduri si trairi intense, datele pastelului se convertesc treptat in meditatie si elegie, iar structurile orizontului material devin realitate psihica.





Prima strofa contureaza un tablou al lumii exterioare, pe care poetul il percepe cu melancolie profunda. Cadrul natural este construit din elementele ce apartin planului terestru si planului cosmic, aflate in interdependenta, in armonie deplina si sunt specifice liricii eminesciene.


I /Strofa a treia este dominata de o profunda nefericire, sufletul



I poetului fiind sfasiat de doruri si de regretul pentru timpul ce s-a scurs,

| marcand trecerea tineretii, neimplinirea iubirii si a fericirii. Stilul

| retoric, sustinut prin Interogatii retorice si forme verbale inverse, prin formule de adresare directa - verbul si pronumele la persoana a doua singular - "De ce tacir cand fermecata / Inima-mi spre tine-ntorn?" r, precum si vocativul cu epitet "dulce corn" dezvaluie profunzimea si

; dramatismul sentimentului de nostalgie si regret. f Ca in baladele populare, sunetul cornului ar putea sugera nu numai dorul si tristetea, ci si o atitudine mioritica, de impacare a poetului cu destinul implacabil, cu faptul ca moartea este o componenta fireasca a existentei umane, ca si viata. Sunetul "dulce" al cornului nu mai este un obiect concret, ci devine - in finalul poeziei -un simbol filozofic, ca un ritual cosmic, sugerand detasarea poetului de formele vietii, care au disparut treptat, idei exprimate printr-o interogatie retorica: "Mai suna-vei, dulce corn, / Pentru mine vreodata?".

Poezia este o confesiune lirica, deoarece poetul marturiseste direct propriile sentimente si stari sufletesti, de la nostalgie la nefericire, fapt demonstrat de folosirea pronumelui la persoana I singular: "sufletu-mi", "inima-mi", "pentru mine". yi in poezia "Peste varfuri", Eminescu exprima^dorul" in esenta lui cea mai pura, de aceea este o elegie filozofica alcatuita din elemente de pastel si de meditatie, armonizate intr-un tot unitar, ilustrand sentimentele de nostalgie si de tristete. G. Popa afirma ca aceasta poezie "constituie cea mai delicata si mai perfecta definitie poetica eminesciana a dorului".

Prozodia. Ritmul poeziei este trohaic, rima imbratisata si masura versurilor are 7-8 silabe, muzicalitatea amintind de perfectiunea poeziei populare.