va rog un eseu despre un loc ciudat de aproximativ 30randuri
Răspunsuri la întrebare
Dimineți de iarnă
O dimineață geroasă din luna decembrie.
Am privit un timp peisajul de- afară, cu nasul lipit de geamul rece,
apoi m-am îmbrăcat gros, mi-am pus fularul, mi-am luat ghetele noi, cumpărate de la Black Friday eMag, am mai privit o dată pe geam...
și, brusc, m-am aruncat afară, lăsându-mă pătruns de șoaptele reci
ale iernii.
Dintr-un boschet a apărut un câine lățos, cu țurțuri în vârful cozii,
care fără să mă privească a tulit-o după atelierul de reparat umbrele,
atelierul lui nea Train Rusescu, cel de la Crevedia, care acum se
odihnește undeva, sub o lespede din cimitirul "Groapa cu lei".
Pe drum nu era țipenie de om, fapt pentru care eu mă simțeam
mândru tare, pentru că nimeni nu era așa de matinal ca mine, nimeni
nu era hotărât să ia frigul în piept și să simtă natura, să-i simtă pulsul ei
misterios.
Și tot mergând..., tocmai că mă trezesc că se termină luna decembrie,
din acest an, numit și anul curent. Dar, fără nici un efort, doar cu un sughiț ce semăna a fluierat, m-am trezit în decembrie din anul trecut,
tot dimineața și tot foarte devreme.
Șoaptele iernii erau aceleași...
Dintr-un boschet a apărut un căine lățos, cu țurțuri în vârful cozii,
care fără să mă privească a tulit-o după atelierul de reparat umbrele,
atelierul lui nea Train Rusescu, cel de la Crevedia, care acum se
pregătea de plecare, dar s-a întors și i-a zvârlit nenorocitului de
patruped o coajă de pâine, iar potaia a privit lung, pe lângă plopii
din vale, s-a apropiat și a mirosit scurt fărâma de pâine, apoi a învelit-o
sub zăpadă, și parcă țurțurii din coada lui s-au mișcat un pic…,
probabil că era un fel de salut câinesc, adresat evident ființelor superioare, care sunt vizibil bipede, și care se numesc uneori oameni.