Va rog un rezumat al cartii ,, Imposibila intoarcere " scrisa de Marin Preda.
Va rooog,Urgeeeent !!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
Imposibila intoarcere
Morometii, volumul al doilea, pare alt roman si prin structura, si
prin tehnica narativa si prin stil. El reprezinta in primul rând o
victorie a scriitorului asupra lui insusi. Preda a luptat multa vreme,
incepând cu romanul “Risipitoriiâ€, sa-si creeze propriul sau stil,
care sa nu fie stilul in care se exprima taranii sau cu care
scriitorul exprima tema taranilor.
In “Imposibila intoarcereâ€, cât si
in “Convorbiri cu Marin Predaâ€, el arata ca pentru un creator ambitios
care vrea sa creeze in mod deliberat un anumit univers si sa atace
teme de constiinta este necesar un stil al scriitorului, “instrument
formidabil- de a lumina si de a stapâni dintr-un punct de inalta
intelectualitate materia inspiratiei. “Cu acest stil care, fie ca-i
place, fie ca nu-i place cititorului - a devenit stiltul rneu- am
scris “Morometii†volumul doi, “Intrusulâ€, povestirea “Friguri†si
apoi volumul “Imposibila intoarcere†si romanul “Marele singuraticâ€.
Marturisirea scriitorului da un alt sens raporturilor dintre cele doua
volume, pentru ca, desi primul e un roman al individului, iar al
doilea al masei - iar masa nu traieste exact aceeasi drama economica
si aceeasi tragedie sufleteasca -, unitatea lor tine de viziune. In
ambele creste imaginea unui univers si a unei civilizatii aflate la
rascruce de drumuri si destinul acestui univers si al acestei
civilizatii reprezinta adevaratul obiectiv al “Morometilorâ€. Schimbând
stilul, Marin Preda a putut altfel stapâni problema pusa in discutie,
care ar fi riscat - prin oglindirea doar din perspectiva lui Ilie
Moromete - sa deformeze o realitate complexa, revolutionara.
Actiunea celui de-al doilea volum are loc tot in satul
Silistea-Gumesti, in primele doua decenii dupa Eliberare. Tehnica de
compozitie nu mai este cea a decupajului, ci una rezumativa:
evenimentele sunt selectionate, naratiunea cunoaste intoarceri in timp
si eliminari de fapte (reluate in Marele singuratic), singurul moment
de o mai intinsa coerenta epica fiind cel in care Niculae Moromete
participa ca activist la o campanie de seceris in propriul sau sat.
In primele capitole, grija prozatorului e sa distruga imaginea dintâi
a lui Moromete, aratându-i o alta fata, lipsita de glorie. Aceasta
actiune se justifica prin nevoia de eliberare a scriitorului, care,
â€pentru a face loc altui destin literar, trebuia, intr-un fel, sa
omoare in noi nostalgia fata de cel dinainte, sa ne dea iluzia ca el
poate trai si altfel in mijlocul unei familii in care autoritatea lui
e contestata si al unei epoci in care subtilitatile limbajului si
placerea de a contempla sunt niste frumoase anacronisme†(Eugen
Simion).
Desi a cunoscut o perioada de prosperitate si si-a refacut averea,
Moromete nu se mai poarta ca inainte si ia hotarâri care il coboara in
ochii familiei. Ii interzice lui Niculae sa mai frecventeze scoala pe
motiv ca “nu-i aduce nici un beneficiuâ€, continua sa nu treaca
pamântul si casa pe numele Catrinei, in schimb merge la Bucuresti sa
le propuna celor trei fii sa se intoarca in sat, sa le dea lor tot,
iar el cu Catrina sa se retraga intr-o cosmelie pe care s-o ridice
alaturi de vechea lor casa. O ura naprasnica se ridica atunci in
sufletul acestei femei, care-si paraseste barbatul la batrânete si se
duce sa traiasca la fiica ei din prima casatorie.
Ilie Moromete intra intr-o zona de umbra, autoritatea lui in sat se
diminueaza, familia nu-1 mai asculta, vechii lui prieteni au murit sau
l-au parasit, noii prieteni, Matei Dimir, Nae Cismaru, Costache al
Joachii, Giugudel, ii apar mediocri, el insusi are impresia ca nu mai
gaseste nici un om in stare sa glumeasca inteligent.
Morometii, volumul al doilea, pare alt roman si prin structura, si
prin tehnica narativa si prin stil. El reprezinta in primul rând o
victorie a scriitorului asupra lui insusi. Preda a luptat multa vreme,
incepând cu romanul “Risipitoriiâ€, sa-si creeze propriul sau stil,
care sa nu fie stilul in care se exprima taranii sau cu care
scriitorul exprima tema taranilor.
In “Imposibila intoarcereâ€, cât si
in “Convorbiri cu Marin Predaâ€, el arata ca pentru un creator ambitios
care vrea sa creeze in mod deliberat un anumit univers si sa atace
teme de constiinta este necesar un stil al scriitorului, “instrument
formidabil- de a lumina si de a stapâni dintr-un punct de inalta
intelectualitate materia inspiratiei. “Cu acest stil care, fie ca-i
place, fie ca nu-i place cititorului - a devenit stiltul rneu- am
scris “Morometii†volumul doi, “Intrusulâ€, povestirea “Friguri†si
apoi volumul “Imposibila intoarcere†si romanul “Marele singuraticâ€.
Marturisirea scriitorului da un alt sens raporturilor dintre cele doua
volume, pentru ca, desi primul e un roman al individului, iar al
doilea al masei - iar masa nu traieste exact aceeasi drama economica
si aceeasi tragedie sufleteasca -, unitatea lor tine de viziune. In
ambele creste imaginea unui univers si a unei civilizatii aflate la
rascruce de drumuri si destinul acestui univers si al acestei
civilizatii reprezinta adevaratul obiectiv al “Morometilorâ€. Schimbând
stilul, Marin Preda a putut altfel stapâni problema pusa in discutie,
care ar fi riscat - prin oglindirea doar din perspectiva lui Ilie
Moromete - sa deformeze o realitate complexa, revolutionara.
Actiunea celui de-al doilea volum are loc tot in satul
Silistea-Gumesti, in primele doua decenii dupa Eliberare. Tehnica de
compozitie nu mai este cea a decupajului, ci una rezumativa:
evenimentele sunt selectionate, naratiunea cunoaste intoarceri in timp
si eliminari de fapte (reluate in Marele singuratic), singurul moment
de o mai intinsa coerenta epica fiind cel in care Niculae Moromete
participa ca activist la o campanie de seceris in propriul sau sat.
In primele capitole, grija prozatorului e sa distruga imaginea dintâi
a lui Moromete, aratându-i o alta fata, lipsita de glorie. Aceasta
actiune se justifica prin nevoia de eliberare a scriitorului, care,
â€pentru a face loc altui destin literar, trebuia, intr-un fel, sa
omoare in noi nostalgia fata de cel dinainte, sa ne dea iluzia ca el
poate trai si altfel in mijlocul unei familii in care autoritatea lui
e contestata si al unei epoci in care subtilitatile limbajului si
placerea de a contempla sunt niste frumoase anacronisme†(Eugen
Simion).
Desi a cunoscut o perioada de prosperitate si si-a refacut averea,
Moromete nu se mai poarta ca inainte si ia hotarâri care il coboara in
ochii familiei. Ii interzice lui Niculae sa mai frecventeze scoala pe
motiv ca “nu-i aduce nici un beneficiuâ€, continua sa nu treaca
pamântul si casa pe numele Catrinei, in schimb merge la Bucuresti sa
le propuna celor trei fii sa se intoarca in sat, sa le dea lor tot,
iar el cu Catrina sa se retraga intr-o cosmelie pe care s-o ridice
alaturi de vechea lor casa. O ura naprasnica se ridica atunci in
sufletul acestei femei, care-si paraseste barbatul la batrânete si se
duce sa traiasca la fiica ei din prima casatorie.
Ilie Moromete intra intr-o zona de umbra, autoritatea lui in sat se
diminueaza, familia nu-1 mai asculta, vechii lui prieteni au murit sau
l-au parasit, noii prieteni, Matei Dimir, Nae Cismaru, Costache al
Joachii, Giugudel, ii apar mediocri, el insusi are impresia ca nu mai
gaseste nici un om in stare sa glumeasca inteligent.
senciucluciana:
e bun
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă