Question

va rog un rezumat despre Satul Zubresti (legenda)​

Answer 1

Așezarea fizico- geografică. Satul Zubrești este un sat din centrul Republici Moldova, situat în cadrul raionului Strășeni. Situata la latitudinea 47.2386, longitudinea 28.5258 și altitudinea de 120 metri față de nivelul mării. Suprafața este de 24,16 km 2 sau 2420, 69 ha. Distanța directă pîna în or. Straseni este de 13 km. Distanța directă pîna în or. Chisinau este de 43 km. Satul Zubrești se învecinează cu s. Chirianca , s. Voinova, s. Onești, s. Recea, s. Gălești, s. Tătărăști. În peajma satului a fost înregistrată o movilă de pămănt, care este nu alt ceva decît o nacropolă a popoarelor nomade, în care aceştia si-au înmormîntat decedaţii în diverse epoci istorice. Legenda satului spune că in perioada de domnie a lui Ştefan cel Mare (1457-1504), pe aceste locuri pitoreşti a venit un haiduc Zubre, care a rămas să locuiască aici. Dar acest document ,unde se pomeneşte despre Zubrea este greu de indentificat cu precizie. Acest vechi sat răzăşesc, de prin părţile Străşeniului, este menţionat în documentele din septembrie 1662, august 1668, februarie 1674, aprilie 1677, 24 iulie 1680.În aceste documente se vorbeşte despre boieri, demnitari de la domniile Moldovei, răzeşi, stăpîni de moşii. În secolul XI X-lea printre răzeşi se infiltrează şi reprezentaţii ai altor categorii sociale patporucicul Atanasie Gaios la 1821, boierul Romanescul la 1865, urmaşii lui Constantin Cristea la1888.

Answer 2

Răspuns:

Se zice că odinioară îi pierise lui Ştefan Vodă multă oaste şi ca să-şi o tocmească la loc, s-a dus să caute oşteni şi printre răii din inchisori. Şi venind într-o ocnă de sare a zărit nişte oameni foarte zdraveni. Aceştia erau Zubrea haiducul cu cei doi ficiori ai săi şi cu alţi haiduci din ceata sa. Şi cum săpau la sare i-a întrebat pre dânşii Domnul :

—Vi-i greu, hai ?

—Greu, greu, Doamne ! — a răspuns Zubrea haiducul.

—Măi, eu vă ert osânda, vă slobod din gherlă i vă voiu milui şi cu daruri, dacă mă veţi ajuta să stârpesc nişte cete de tătari de pe valea Bacului şi a Ichelului, de care nu mă pot

mântui ; că nu vor să plătească nici un bir şi es necontenit la şleahuri pentru prădăciuni.

—Mergem, Doamne, unde-i porunci, numai să scăpăm din ţintirirnul ista ! — răspunseră haiducii.

Şi a pornit ceata alcătuită din haiducii lui Zubrea, supravegheată de oştenii şi căpitanii domneşti, spre acele locuri de pe Bac şi Ichel. într-o noapte au zătrit pe tătarii lui „Truş-han" , cari aveau staniştea pe moşia Truşenilor de azi.

In alt noapte i-au stârpit pe tătarii de pe Ichel, cari aveau staniştea unde sunt Zubreştii de azi. Cei cari au rămas teferi şi-au luat lumea-n cap şi au fugit îţi pustie.

Şi le-a dăruit Ştefan Vodă căpitanilor moşii şi oştenilor răzeşii pe aceste locuri, pentru ca să-şi facă sate. Şi i-a miluit cu mici răzeşii şi pe ocnaşii din ceata lui Zubrea haiducul.

Şi au întemeiat căpitanii sate înconjurate de hindichiuri cu gard pe locurele rămase pustii.

Hergheliile de cai, turmele de oi, cirezile şi tamazlâcurile de vite albe rămase de la tătari şi le-a luat Ştefan Vodă sie-şi; dar a lăsat şi oştenilor o parte, ca să aibă cu ce-şi porni gospodăria în noile locuri.

Oştenii şi haiducii cari n'aveau femei şi-au oprit cu de-a sila şi câte o tătăroaică mai potrivită, ca să aibă cine-i spăla, cine le face o fiertură sau o azimă, şi să le miroasă a femeie în case şi bordeie; căci, de, era pustietate pe aceste locuri, şi nici ţipenie de moldovancă nu se pomenea.

Şi aşa s-au întemeiat satele Truşenii şi Zubreşti şi altele în această margine de ţară.