VA ROG URGENTTT DAU 90 DE PUNCTE
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Mergând pe străzile împânzite de oameni, căci era oră de vârf, nu stiam unde vreau sa merg doar priveam oamenii agitați cum alergau de pe o parte pe alta a străduței.
Am fost ținută în casa pana acum, nu vroiam sa fiu implicata în tărăboiul asta însă, o fată cu parul împletit îmi atrase atenția, era călare pe un cal micuț mergând spre deal, cred ca acolo doream sa merg căci acum eram la poalele sale. Ajung destul de sus pentru a putea zări acea față firavă, ce stătea cu spatele drept lângă căluțul ei privind spre orașul aglomerat și mai ales la marea ce se întindea lângă acesta.
Ma apropii de ea, dorind sa o cunosc. Ii puteam observa cu ușurință piciorul bandajat într-o fașă alba, era rănită,asta îmi trecuse prin cap.
Ma bucurat faptul ca a acceptat sa vorbesca cu mine, o cheamă Ada și vine din Londra, a venit aici ca refugiată la fel ca mine, piciorul său era olog din naștere iar asta o făcea pe mama ei sa nu o aprecieze mai deloc. Pe mine nu ma interesează asta, am apreciat curajul ei de a-mi povesti toate astea, simțeam ca îmi va fi o buna prietenă. Odată cu atacurile lui Hitler, multe orașe au fost evacuate...era dureros dar cu asa prieteni totul devenea mai palpitant pe zi ce trece.
Pasionată de cai, când văzuse, în depărtare, nu ezita sa se apropie. Aveam o vaga impresie ca ceva rău se va întâmpla și pot spune ca aveam dreptate. S-a dat jos de le căluțul ei de talie mică și sa apropiat de cel înalt și bine făcut, am încercat sa o opresc însă părea a fi o persoană încăpățânata. Am stat aproape de ea însă în același timp departe pentru a nu fi lovita de finta sălbatică din fața ei.
A dat sa atingă capul calului iar acesta vru sa o muște dar era prea târziu căci am tras-o înapoi, făcând-o sa cada peste mine. Calul plecase, neinteresat de cele întâmplate.
După întâmplarea asta am petrecut mult timp impună și mi-am dat seama ca ii plăcea să-și pună viața în pericol. Atunci când se urcase pe un zid gros de ciment, vrând sa îmi arate ca poate merge mai bine deși încă piciorul sau este olog,atunci am salvat-o din nou de la o căzătură urâtă, eram și eu în spatele ei având grija ca de obicei sa remediez neatenția ei. Având în vedere toate aceste intamplari și multe altele, simțeam ca e o prietena buna și ca avem multe amintiri sa ne facem deși timpul era oribil, adică cine ar fi vrut sa danseze sau sa râdă când războiul e din ce în ce mai aporpe de ei, noi eram acelea care zâmbeau mereu deși lucrurile nu erau roz tot timpul.
Astfel eu și Ada am devenit bune prietene, trecând peste multe momente grele impună.
Personajul la care m-am referit este din cartea,, Războiul care mi-a salvat viața,, Ada este personaj principal și părăsește Londra cu fratele sau cand la școală acestuia se anunță evacuarile pentru viitoare bombardamente.
Poți caută rezumatul, e vorba despre ei poveste cu tip istoric dar interesanta, o fata oloaga, neprecizata de mamă care încerca să supraviețuiască războiului nazist!
:))