va roga ajutati-ma cu un eseu despre ,,legatura intre generatii,, va rog!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Legatura Genetica
În timp ce stăteam în bătaia vântului pe un deal din Herrnhut, Germania, cu un mic grup deprieteni, nu-mi venea să cred unde mă aflam şi mă gândeam la cei care trăiseră înaintea noastră, cei carepoate s-au rugat chiar în locul acela. Auzisem de mulţi ani de renumita întâlnire de rugăciune aMoravienilor care a durat o sută de ani, iar acum stăteam în satul în care începuse totul. Vizita nu eraplănuită în agenda mea, dar era planificată în totalitate de Dumnezeu, fiind o altă piesă de puzzle areformei pe care El o aşeza în sufletul meu.Am făcut o escală în Praga, Republica Cehă, în timp ce călătoream prin cinci ţări europene îndrum spre Polonia pentru o altă conferinţă. Prietena noastră, Lee Ann, ne-a spus mie şi unei alte prietene,JoAnna: „V-ar plăcea să mergem în Herrnhut în drumul spre Polonia?” A trebuit să ne rugăm doar pentruo secundă înainte de a striga: „Da, să mergem!”Am reuşit să ne facem pregătirile călătoriei luând legătura cu unul din descendenţii mişcăriioriginale de rugăciune a moravienilor şi am plecat.Satul Herrnhut a fost întemeiat în 1722 de refugiaţii lui Huss din Moravia – de aici şi numele de„moravieni” – care au fugit de persecuţia cauzată de contrareformă. Herrnhut înseamnă „pazaDomnului”. Terenul era în posesia contelui Nicholas Ludwig Zinzendorf, care avea douăzeci şi doi de aniîn perioada în care le-a acordat azil.Zinzendorf a cumpărat pământul de la bunica lui, baroana de Gersdorf, şi a întemeiat satulBerthelsdorf pe o parte a acestuia. La puţin timp după aceea a format un grup pe care l-a numit: „grupulcelor patru fraţi” cu trei dintre prietenii săi: Johann Andreas Rothe, pastor la Berthelsdorf; MelchiorSchaffer, pastor la Gorlitz şi Friedrich von Watteville, un prieten din copilărie. Ei se întâlneau frecventpentru rugăciune şi studiu şi au început să stârnească o mică trezire în regiune. Ei au tipărit şi au distribuitmulte biblii, cărţi, broşuri şi colecţii de imnuri.După înfiinţarea grupului, Zinzendorf s-a mutat la Herrnhut cu soţia şi copiii. Moravienii au intratîn viaţa sa în această perioadă fertilă, dar odată ce moravienii scăpaseră de presiunile exterioare alelocului lor de baştină, cearta şi învrăjbirile i-au despărţit din interior. Ajunseseră să fie fanatici în urmapersecuţiei şi păreau să se certe în legătură cu orice. La un moment dat s-au întors până şi împotriva luiZinzendorf şi a lui Rothe, acuzându-i că sunt fiara din Apocalipsa şi proorocul mincinos.Fiind un om al lui Dumnezeu, Zinzendorf s-a împotrivit cu tărie furtunii. În cele din urmă, în 12mai, 1727, comunitatea a ajuns la o răscruce, când Zinzendorf a vorbit trei ore despre minunatabinecuvântare a unităţii creştine. Adunarea s-a pocăit şi satul a fost cuprins de trezire. Vara lui 1727 a fostdeosebit de prielnică pentru comunitatea ale cărei inimi erau împletite din nou laolaltă prin Duhul Sfânt,însă Dumnezeu nu era satisfăcut cu o simplă trezire. La începutul lui august, Zinzendorf şi alţipaisprezece fraţi moravieni şi-au petrecut noaptea în părtăşie şi rugăciune. La scurtă vreme după aceea, în13 august, comunitatea a experimentat „o zi de revărsare a Duhului Sfânt asupra adunării; erau Rusaliileei”.1 1 A.K. Curtis, “A Golden Summer” [O vară de aur],Era o experienţă care urma să schimbe lumea.Aceasta s-a datorat faptului că moravienii nu au experimentat trezirea doar în acea vară, ci aufăcut-o o parte permanentă a culturii şi conducerii comunităţii lor. Înainte de terminarea acelei luni,douăzeci şi patru de bărbaţi şi douăzeci şi patru de femei s-au angajat să se roage o oră pe zi în fiecare orăa zilei, şapte zile pe săptămână. Această „mijlocire pe ore” a continuat fără oprire în următoarea sută deani
În timp ce stăteam în bătaia vântului pe un deal din Herrnhut, Germania, cu un mic grup deprieteni, nu-mi venea să cred unde mă aflam şi mă gândeam la cei care trăiseră înaintea noastră, cei carepoate s-au rugat chiar în locul acela. Auzisem de mulţi ani de renumita întâlnire de rugăciune aMoravienilor care a durat o sută de ani, iar acum stăteam în satul în care începuse totul. Vizita nu eraplănuită în agenda mea, dar era planificată în totalitate de Dumnezeu, fiind o altă piesă de puzzle areformei pe care El o aşeza în sufletul meu.Am făcut o escală în Praga, Republica Cehă, în timp ce călătoream prin cinci ţări europene îndrum spre Polonia pentru o altă conferinţă. Prietena noastră, Lee Ann, ne-a spus mie şi unei alte prietene,JoAnna: „V-ar plăcea să mergem în Herrnhut în drumul spre Polonia?” A trebuit să ne rugăm doar pentruo secundă înainte de a striga: „Da, să mergem!”Am reuşit să ne facem pregătirile călătoriei luând legătura cu unul din descendenţii mişcăriioriginale de rugăciune a moravienilor şi am plecat.Satul Herrnhut a fost întemeiat în 1722 de refugiaţii lui Huss din Moravia – de aici şi numele de„moravieni” – care au fugit de persecuţia cauzată de contrareformă. Herrnhut înseamnă „pazaDomnului”. Terenul era în posesia contelui Nicholas Ludwig Zinzendorf, care avea douăzeci şi doi de aniîn perioada în care le-a acordat azil.Zinzendorf a cumpărat pământul de la bunica lui, baroana de Gersdorf, şi a întemeiat satulBerthelsdorf pe o parte a acestuia. La puţin timp după aceea a format un grup pe care l-a numit: „grupulcelor patru fraţi” cu trei dintre prietenii săi: Johann Andreas Rothe, pastor la Berthelsdorf; MelchiorSchaffer, pastor la Gorlitz şi Friedrich von Watteville, un prieten din copilărie. Ei se întâlneau frecventpentru rugăciune şi studiu şi au început să stârnească o mică trezire în regiune. Ei au tipărit şi au distribuitmulte biblii, cărţi, broşuri şi colecţii de imnuri.După înfiinţarea grupului, Zinzendorf s-a mutat la Herrnhut cu soţia şi copiii. Moravienii au intratîn viaţa sa în această perioadă fertilă, dar odată ce moravienii scăpaseră de presiunile exterioare alelocului lor de baştină, cearta şi învrăjbirile i-au despărţit din interior. Ajunseseră să fie fanatici în urmapersecuţiei şi păreau să se certe în legătură cu orice. La un moment dat s-au întors până şi împotriva luiZinzendorf şi a lui Rothe, acuzându-i că sunt fiara din Apocalipsa şi proorocul mincinos.Fiind un om al lui Dumnezeu, Zinzendorf s-a împotrivit cu tărie furtunii. În cele din urmă, în 12mai, 1727, comunitatea a ajuns la o răscruce, când Zinzendorf a vorbit trei ore despre minunatabinecuvântare a unităţii creştine. Adunarea s-a pocăit şi satul a fost cuprins de trezire. Vara lui 1727 a fostdeosebit de prielnică pentru comunitatea ale cărei inimi erau împletite din nou laolaltă prin Duhul Sfânt,însă Dumnezeu nu era satisfăcut cu o simplă trezire. La începutul lui august, Zinzendorf şi alţipaisprezece fraţi moravieni şi-au petrecut noaptea în părtăşie şi rugăciune. La scurtă vreme după aceea, în13 august, comunitatea a experimentat „o zi de revărsare a Duhului Sfânt asupra adunării; erau Rusaliileei”.1 1 A.K. Curtis, “A Golden Summer” [O vară de aur],Era o experienţă care urma să schimbe lumea.Aceasta s-a datorat faptului că moravienii nu au experimentat trezirea doar în acea vară, ci aufăcut-o o parte permanentă a culturii şi conducerii comunităţii lor. Înainte de terminarea acelei luni,douăzeci şi patru de bărbaţi şi douăzeci şi patru de femei s-au angajat să se roage o oră pe zi în fiecare orăa zilei, şapte zile pe săptămână. Această „mijlocire pe ore” a continuat fără oprire în următoarea sută deani
Alte întrebări interesante
Matematică,
9 ani în urmă
Chimie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă