Question

Va roggg ajutatima din tot sufletul meu am nevoie urgent!

Answer 1

1. Povestire "Salcâmi în floare" de Ion Agârbiceanu:
"Salcâmi în floare" este o odă, un imn închinat salcâmului, acest copac minunat.
Cei doi copii ai unei familii de la țară care cresc într-o casă în mijlocul unei grădini pline de tot felul de pomi, însă pentru ei cei mai importanți sunt salcâmii. Astfel, primăvara, când toți pomii sunt care mai de care mai plini de flori, copiii sunt îngrijorați văzând salcâmii că aceștia ar fi putut îngheța pe timpul iernii. Doar că aceștia înfloresc mai târziu, iar înflorirea acestora reprezintă un adevărat spectacol. Încă de la apariția primilor muguri aceștia duceau vestea părinților, bucurându-se că salcâmii au rezistat iernii. Odată înfloriți, salcâmii sunt cei care le fac zilele speciale copiilor: ei stau la umbra acestora și urmăresc spectacolul oferit prin înflorirea ciorchinilor cu fiecare zi mai mult, apariția albinelor din vecini, parfumul florilor. Pentru că doar ei aveau salcâmi pe strada lor, toți copiii veneau să vadă minunea și să se bucure de florile salcâmilor.
Băiatul, Petrișor, este surprins atunci când, parcă ușor iritat de albinele care veneau din vecini să culeagă dulceața florilor sale iubite, îl întreabă pe băiatul vecinilor de ce vin albinele sale la florile lui.
Povestea se încheie cu o poezie închinată albinelor, poezie pe care băiatul o știa de la bunica sa și pe care, ori de câte ori rămânea singur cu salcâmii, acesta le-o recita.
2. Compunere - Cum mi-am petrecut
vacanța.

Septembrie se apropie, va veni și primul clopoțel al noului an școlar, iar vacanța mare, atât de așteptată, este pe sfârșit.
Uitându-mă în urmă, a fost o vacanță frumoasă: iunie a fost dedicată vacanței la bunici. Îmi amintesc cum, parcă mai ieri, abia așteptam să intre trenul în gara în care bunicul mă aștepta cu dor. După ce mi-am umplut rucsacul cu poveștile bunicii, am pornit pe văi și dealuri cu bunicul. Am cosit iarba pentru prima dată, iar asta a fost un semn că sunt deja mare și în ochii bunicului. Au fost trei săptămâni fascinante care parcă au zburat și a venit momentul despărțirii cu lacrimi în ochi.
Acasă mă așteptau ai mei cu vești bune: vom face o excursie de două săptămâni la munte. Dar, aveam să aflu că adevărata surpriză era că vom urca de la Piatra Arsă la Babele și ne vom bucura de soare lângă Sfinx.
Dar pentru că tot ce-i frumos zboară, au trecut și cele două săptămâni ca vântul.
Ne-am întors acasă dar mult mai bogați în amintiri de neuitat în familie.
A venit momentul caietului de vacanță: parcă mă încerca dorul de școală. În cele trei săptămâni pe care le-am petrecut acasă am terminat toate temele de vacanță și am citit câte ceva. M-a impresionat opera lui Ion Agârbiceanu.
Era deja jumătatea lui august când ai mei mi-au spus: "Este timpul să îți faci bagajul! Mergem la mare!". Am început să țopăi prin casă și în mai puțin de o oră eram gata de plecare. A doua zi, dis-de-dimineață, ne-am suit în autoturism și am pornit la drum. Urmau două săptămâni de vis. Am mers pe vechiul drum, am traversat Dunărea cu bac-ul iar nisipul și marea nu au întârziat să îmi bucure privirea și să- mi încânte simțurile.
Azi vom pleca spre casă și vor începe pregătirile pentru noul an școlar. Abia aștept să trăiesc noi experiențe, cu toate că, dacă ar fi să aleg, aș rămâne într-o continuă vacanță.