Va roggg! Am nevoiee
Răspunsuri la întrebare
Am avut un prieten cam ciudat de felul lui deoarece purta mereu o palarie. Dar intr-o zi ne-am gandit toti sa ii facem o farsa ca sa nu o mai poarte mereu. Am aranjat acest lucru cu marele Petru Rares pentru ca noi puteam sta de vorba cu el fiindu-i prieteni. Cand a vazut ca ii lipseste caciula la intrebat pe un slujitor unde este. (noi planuisem sa ii dam foc) Atunci a avut loc între el și domnitor un dialog care nu putea fi scris nici de cel mai inventiv dramaturg:
– Cu cine șușotești acolo slugere? L-a întrebat domnitorul (I. Marinescu).
– Cu un prieten, a răspus imediat Teică.
– Invită-l înăuntru…
– Nu poate, Măria Ta, că… n-are costum.
– Și ce-ți spune?
– Că arde…
– Arde Suceava?
– Nu, pălăria mea. Vă rog să mă scuzați, mă duc s-o… sting și vin imediat. S-a adresat Teică domnitorului și a ieșit din sala tronului.
– Atunci boieri dvs. Până se-ntoarce slugerul, unul dintre voi să-mi spună o snoavă, a spus marele Petru Rareș. S-a lăsat o pauză, nimeni nu-și aducea aminte nicio glumă.
– Știu eu una cu tatăl domniei voastre, care întorcându-se dintr-o bătălie a auzit un copilaș cântând într-un lan de grâu. A îndrăznit un boier . Atunci tatăl domniei voastre s-a oprit și l-a întrebat pe copil cum îl cheamă…
– O știu, i-a retezat-o domnitorul, pentru că gluma era că cel care cânta era de fapt Gică Petrescu.
Între timp, Teică s-a dus în curte, a găsit pălăria arzând, a stins focul sărind cu picioarele pe ea și s-a întors în sala cu pălăria arsă pe jumătate, ascunzând-o la spate, pentru că avea un dilalog de purtat cu domnitorul.
– Ce ascunzi acolo slugere, l-a întrebat domnitorul Petru Rareș. Bag seamă că e o pălarie. De ce o ascunzi?
– Că e cam arsă… mi-au ars-o... Colegii, aștia, boierii.
– Ia puneți-o în cap, i-a ordonat domnitorul. Teica nu a avut ce face si si-a pus-o pe cap.
Asta mi s-a intamplat mie la teatru cand jucam o piesa. Am adaptat-o pentru piesa ta. Sper sa iti placa. E mai comica.