va roog,
un text cu ortogramele din prina coloana
Răspunsuri la întrebare
Bună! ♥️
Răspuns:
Școala este unul dintre cele mai frumoase lucruri din viața unui om. În această perioadă avem ocazia de a învața mii de lucruri, de a cunoște oameni noi și de a lega prietenii.
Timpul trece, iar eu am trecut ușor prin școală, rămânând în urmă doar amintiri. Profesori, învățători, colegi, toți mi-au făcut viața frumoasă în toți acești ani. Lor le datorez tot ce știu până acum și ei m-au influențat să devin omul care sunt azi.
Profesorii m-au ajutat să învăț lucruri noi, să descoper tainele matematicii, istoriei și a celorlalte materii, și m-au motivat să ajut și eu la rândul meu. Îmi răsună in minte întrebarea unui profesor ,,Pe el de ce nu l-ați ajutat? ". Nu știu de ce, dar această întrebare mereu m-a motivat să-i ajut pe cei care aveau nevoie.
Atunci vremurile erau altele. Veneam de la școală și cădeam în pat lați de obosiți. Cu toate acestea tot ne făceam timp de teme și de joacă. Acum parcă nu mai am timp, parcă totul merge prea repede. Dacă as putea, acest timp, l-aș întoarce înapoi. Mi-e dor de vremurile de atunci.
Niciodată nu am fost un om laș. Mi-a plăcut să fiu un om corect și să-mi asum orice acțiune pe care o fac .
Profesorul Popescu mereu a fost un exemplu. Aveam o simpatie aparte pentru el. Era un om blând, cu o privire caldă și un glas liniștitor. Era un om cu vaste cunoștințe de geografie. Am citit mii de pagini din cărțile dumnealui. Cu toate că majoritatea cărților nu erau studiate la școală, mă gândeam că, m-or ajuta cândva. Și m-au ajutat. Astăzi am o vastă cultură generală care mă face să mă simt mândru de mine.
Acum mă gândesc dacă eram singurul său elev care a pășit prin biblioteca sa, ori l-or fi întrebat și alți copii despre colecția sa de cărți? Hmm, nu știu.
Odată, fiind în clasa a II-a, am observat printre cărțile sale o pereche de ochelari colorați. Atras fiind de ei, l-am întrebat cu o voce nevinovată ,,Domnule profesor, mie îmi plac mult acești ochelari, mi-i puteți împrumuta?" Răspunsul său a fost afirmativ... Acei ochelari și astăzi ii păstrez într-o cutie cu amintiri. Este singurul lucru pe care îl am de la dumnealui.
La sfârșitul clasei a VIII-a, la serbarea de premiere mi-a urat mult succes în viață, iar ultimele sale vorbe au fost ,,M-ai impresionat copile, în acești ani! Sunt mândru de tine! ".
Toate aceste momente frumoase îmi apar fugitiv prin minte. Sunt amintiri, iar amintirile frumoase sunt cele mai speciale din viața unui om. Am trecut de o mie de ori prin fața școlii generale și de fiecare dată îmi aduc aminte de momentele frumoase petrecute acolo.
Este un sentiment special.
Succes ❗
❗Amy952