Question

Varog dau coroana si 30 puncte
5 Naratiuni de cate 30-35 randuri

Answer 1

1.
Dimineața era răcoroasă şi plină de parfumul primăverii. Era ziua perfectă de mers în pădure.
Îmi iau geaca şi alerg cât mă țin picioarele, spre gard. Îl trec fără să clipesc, ieşind pe pajişte. Mă afund în pădure, căutându-mi repede arcul de vânătoare şi o zbughesc spre locul de întâlnire cu Soffian, dar pe drum, îmi vine ideea de a nu mă prezenta cu mâna goală, aşadar mă opresc brusc. Inspir aerul greu, întinzându-mi arcul, oghisem o pasăre grăsună. Trag tare, şi eliberez brusc. Drept în ochi. Iau animalul ucis, şi ajung în luminiş, punându-mi pe piatră.
Când termin de jumulit pasărea, Soffian îşi face apariția, rânjind. Îmi dau seama după mersul lui că are pregătită o surpriză pentru mine, aşadar încep să zâmbesc. Când se apropie suficient, observ că a cumpărat o pâine. În sărăcia orașului în care trăim, asta e un lux.
O mâncăm, savurând fiecare bucățică. Ducem la bun sfârșit motivul pentru care ne aflam acolo, încheind ziua de vânătoare cu o pradă bunicică.

2.
Străpung mărul verde şi arătos cu un cuțit, dintr-o singură mișcare. Era otrăvit, cum mă aşteptam. Iau plasa, ducând-o spre râu, abandonată. Mă ascund în tufişuri, aşteptând.
Un iepure apăruse, pentru a se hrăni. Arunc cuțitul, dezinteresată, nimerindu-l în cap. E cam slab, dar măcar e ceva. Îl pun în plasă, mergând agale prin pădure. Casa Veenei nu ar trebui să fie prea departe.
Tocmai când îmi pierdusem speranța, crezând că m-am rătăcit, zăresc frânghiile scării, legănându-se pe copacul V&K. Copacul nostru. Zâmbesc, sărind dintr-o mișcare şi prizându-mă de frânghie, apoi mă ridic în lumea de sus, lumea din copaci.
Fiecare e ocupat cu diverse lucruri de făcut, aşadar mă decid să merg singură în camera ei. De obicei, sunt însoțită, pentru a nu fi ucisă. Ultima dată când am vizitat-o de una singură, era pe aproape să mă sugrume. Nu ştiu ce a pățit, dar cu siguranță mintea ei nu mai e limpede.
Intru fără să bat. Zace în pat. Aceeaşi figură bolnavă. Acelaşi corp plăpând. Şi aceeaşi ură cenuşie, ce-i arde-n ochi. Mă țintuieşte cu privirea, dar o ignor. Îi las nişte fructe pe măsuță, şi repede, pentru a nu fi văzută, îi strecor în geantă un colier. Cu siguranță îşi va aduce aminte.