Varog rapidddd vreau cel putin 3 citate din cartea 8 povestiri pe Calea Mosilor
si cel putin 10 cuvinte necunoscute
DAU COROANAAA !!!!!!!!.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Citate:
"M-am tot rotit după desenele de sub cupole, am amețit și m-am trezit în altă parte. Nu mai recunoșteam nimic - nici ghiozdanele, nici treningurile, nici ceasurile. Magazinul Bucur Obor e ca un pește mare, care te înghite. Odată ajuns în burta lui de unul singur, ca Pinocchio, nu mai ai scăpare și nici nu te va mai scuipa vreodată afară. Am început să plâng.
- De ce plângi? m-a întrebat o femeie tânără, într-un halat albastru, care era vânzătoare.
- Pentru că m-am pierdut de maaama, hîîî! Și de Anton, am adăugat repede.
[...]
- Atențiune! Copilul Popescu Adina se găsește la articolele de sticlărie.
Brusc, am încetat cu plânsul. Eram ca într-o navetă spațială și numele căpitanului pierdut în spațiu se auzea peste tot! Mă simțeam ca în Racheta albă, serialul pentru copii pe care îl vedeam duminica, o jumătate de oră, la televizor, atât de fantastic era acest magazin Bucur Obor!" (p.19-20)
"M-am așteptat ca după film să fie și mai tupeist cu mine, dar n-a fost așa. La început, nici nu mă băga în seama. Cred că făcea pe misteriosul.
M-a întrebat, totuși:
- Pot să te sun la 4 la interfon? Ieși p-afară?
I-am zis că da, însă nu mai puteam să-l punem să fie zeu, fiindcă eu și Dia ne plictisiserăm deja de zeițe. Nu i-am spus nici că urma să ieșim cu biclele, ultima descoperire, niște Pegasuri verzi, noi-nouțe, de la Bucur Obor. Am râs cu Dia la telefon, când i-am spus ce o să mai alerge acum Mandea după noi și n-o să ne prindă-n veci." (p.57-58)
"Imediat după Revoluție, ne-au pus și nouă sonerie. Elevul de serviciu trebuia doar să se ridice de pe scaun și să apese pe un buton.
Cine nu a prins școală cu clopoțel probabil că nu-și dă seama cum ar suna toată povestea asta, cum se poate sparge liniștea într-un mod atât de unic și de muzical. Cum ecourile slabe se transformă treptat într-un vuiet, o larmă care se întretaie cu zgomote de uși trântite, de bănci care scârțâie, de tot felul de proiectile zvârlite, de tropăieli care dau năvală în curte, de șuturi de minge care încep să se izbească în ziduri, icnete de fete trase de cozi și trântite, plesnituri și bufneli ale bătăilor care se nasc din senin sau le continuă pe cele mai vechi, rămase neterminate, vocalize, arii, vibrații, într-un crescendo, pe măsură ce clopoțelul înaintează pe culoarele școlii, sufocându-l de tot, până când Vulpe Nicoleta se ivește gâfâind pe scara profesorilor, cu un ultim clinchet. Abia atunci încep cele zece minute de libertate." (p.72)
"A doua zi a început să ningă serios, ba chiar a și viscolit un pic și atunci s-a pus într-adevăr zăpada. Troienită, Calea Moșilor parcă era o altă stradă, nu cea pe care o cunoșteam. Și acum iarna dă o altă perspectivă lucrurilor. Aerul are un alt miros, zgomotele se aud de parcă ai avea în urechi tampoane de vată, Calea Moșilor îngheață, intră în hibernare. Zilele friguroase și cu zăpadă trec prin tine, pe lângă tine, dar nu te ating, și totul se întâmplă în așteptare." (p.84)