Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoți ochiul... Ți-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă, să-mi treacă şi să te iert! Maiorul sare de gîtul mamei şi o sărută... Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat dulceața, mă pregătesc să sorb din cafea... -Nu vă supără fumul de tutun? intreb eu pe madam Popescu. Pozna urîtă a miculul maior - Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... și... dumnealui... mi se pare că-i cam place. Şi zicînd ,,dumnealui", mama mi-arată rizînd pe domnul maior. - A! zic eu, și dumnealui? Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu tigara-n gură, să te prăpădeşti de rîs... ca un om mare... A! asta nu e bine, domnule maior - zic eu-; tutunul este o otravă... Da tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrînd cu lingura în cheseaua¹ de dulceață... Ajunge, Ionel! destulă dulceață, mamă, iar te-apucă stomacull. Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru lingurițe; apoi iese cu cheseaua în vestibul². - Unde te duci? întreabă mama. - - Viu acu! răspunde Ionel. După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe masă, se apropie de mine, îmi ia de pe mescioară tabachera cu țigarete regale, scoate una, o pune în gură şi mă salută milităreşte, ca orice soldat care cere unui ţivil să-i împrumute foc. Eu nu știu ce trebuie să fac. Mama, rîzînd îmi face cu ochiul şi mă-ndeamnă så servesc pe domnul maior. Întind țigareta mea, militarul o aprinde pe a lui şi, fumînd, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo pînă colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe cînd mama îl scuipă, să nu-l deoache, şi îmi zice
Găsește substantivele din textul de mai sus.
Răspunsuri la întrebare
- Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoți ochiul... Ți-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă, să-mi treacă şi să te iert!
Maiorul sare de gâtul mamei şi o sărută... Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat dulceața, mă pregătesc să sorb din cafea...
-Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu. Pozna urâtă a miculului maior
- Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... și... dumnealui... mi se pare că-i cam place. Şi zicînd ,,dumnealui", mama mi-arată râzând pe domnul maior.
- A! zic eu, și dumnealui?
- Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu țigara-n gură, să te prăpădeşti de râs... ca un om mare... A! asta nu e bine, domnule maior - zic eu-; tutunul este o otravă... -Da' tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrând cu lingura în cheseaua¹ de dulceață... - Ajunge, Ionel! destulă dulceață, mamă, iar te-apucă stomacul. Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru lingurițe; apoi iese cu cheseaua în vestibul². - - Unde te duci? întreabă mama.
- Viu acu! răspunde Ionel. După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe masă, se apropie de mine, îmi ia de pe mescioară tabachera cu țigarete regale, scoate una, o pune în gură şi mă salută milităreşte, ca orice soldat care cere unui ţivil să-i împrumute foc. Eu nu știu ce trebuie să fac. Mama, râzând îmi face cu ochiul şi mă-ndeamnă să servesc pe domnul maior. Întind țigareta mea, militarul o aprinde pe a lui şi, fumînd, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo pînă colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe când mama îl scuipă, să nu-l deoache, şi îmi zice [...]
*** substantivele sunt evidențiate prin sublinere.
____________
Detalii despre substantiv la: https://brainly.ro/tema/1532718