Question

Vladimir, un băiat de şapte ani, și Tania, o fetiţă de cinci ani, se jucau pe covor. Vladimir era un băiat serios, sănătos, cu un zâmbet fermecător, ce-i scotea la iveală dinții rari, iar Tania era energică, cu ochii negri , vioaie, guralivă, pusă pe șotii, veselă şi drăguță cu toată lumea. Doamna Ostrovskaia puse pe farfurie o prăjitură, se întoarse către copii și spuse: - Copii, cine-i duce dădacei prăjitura? - Eu, mamă, eu! spuse Vladimir. - Eu, eu, eu, eu, eu, eu! strigă Tania și se repezi de pe scaun. - Nu, cine-a spus cel dintâi. Du-te tu, Vladimir! a spus tatăl. Părinții l-au așteptat pe Vladimir. A trecut multă vreme, dar acesta nu apărea. - Tania, då o fugă și vezi de ce nu vine Vladimir de atâta vreme! Tania zbură în coridor și de-acolo în odaia copiilor, care se afla lângă odăița dădacei. Auzi în urma ei un suspin. Se uită înapoi. Vladimir stătea lângă patul lui, se uita la un cal de jucărie și, ținând în mână farfuria, plângea amarnic. Pe farfurie nu mai era nimic. - Vladimir, ce-i cu tine? Unde-i prăjitura? -Eu... eu... am mâncat-o, din greșeală, pe drum. La început un pic, apoi am mâncat tot. - Vladimir, uite ce! Nu mai plânge! Du-te la dădacă și spune-i că ai mâncat-o din greșeală, cere-i iertare și mâine, noi îi dăm desertul nostru. Știi ce bună este ea! Vladimir încetă. Își șterse lacrimile cu dosul mâinilor. - Dar cum să-i spun? zise el. Tania a propus să meargă împreună, așa că s-au dus și s-au întors fericiți. Râzând înduioșată, dădaca le spuse: - Tania, Vladimir, voi sunteți prietenii mei! (am nevoie de povestire, ofer 50 de puncte)​

Answer 1

Răspuns:

nu știu

explicația.

nu stiu