Question

vreau 5 compuneri dau coroana

Answer 1

Pe pajistea intinsa, colorata ca un tablou, apar brusc doua picioare. Picioarele unei frumoase fiinte. Ea calca incet frunzele uscate ale uluitoarei toamne, lasat in urma, zgomotul naturii. Pe parcursul drumului pe care il parcurge ea, intalneste un om, dar nu orice om. O persoana care stie toate frumusetile din zona si care doreste sa i le arate. Acel cineva era toamna, toamna cea frumoasa care doreste sa ii impartaseasca frumusetile ei. Fiinta se lasa condusa de om, astfel ea priveste toate frumusetild vietii si invata sa traiasca mai bine. Toamna, este un anotimp minunat care trebuie atat vazut, cat si simtit si trait.

Un divin chip apare. Un chip incredibil de frumos si de expresiv. Avea ochii caprui, parul negru ca abanosul, pielea fina si cu un aspect tanar, era anul 2016. Prima oara, am crezut ca visez, intrucat expresivitatea faciala era de nedescris. Am privit putin, apoi m am apropiat. Anul 2016 m a invitat pentru a imi arata tot ce am facut in acest an. Mi a aratat foecare zi in care am zambit, fiecare moment in care am fost fericita, fiecare persoana cu care mi am impartasit timpul, bucurandu ma de el, fiecare clipa in care eram nerabdatoare, fiecare zi de nastere la care am fost, momentul in care mi am sarbatorit ziua si mi s a cantat "La multi ani" , fiecare pas pe care l am facut in acest an. Mi a demonstrat cat de des am fost fericit/a si cate momente frumoase ne poate oferi un singur an. Acum imi dau seama cat de frumoasa poate fi viata.

Este dimineata. Am iesit cu cainele meu afara. El a inceput sa ma traga, drept semn ca trebuie sa il urmez. Cu multa curiozitate, mi am facut drum in urma sa. L am urmat cu atentie si i am respectat fiecare pas fara sa scot o vorba. Dupa ceva timp, am ajuns pe o alee. Am vazut ceva ce nu am mai vazut niciodata. Cu cat paseam mai mult pe alee, cu atat ma bucuram mai mult. Nu stiu de ce, dar eram fericita, ma simteam mai bine decat oricand, cum nu m am mai simtit niciodata. Exact asa este si in viata. Cainele meu a vrut sa imi arate cum e in viata, cu cat treci mai mult prin ea, cu atat inveti mai bine cum sa te bucuri de ea. Asa am invatat ca fericirea consta in lucruri mici, trebuie doar sa stim sa traim cu zambetul pe buze!

Este ultima zi de scoala din acest semestru. Orele s au terminat, asa ca, mai multi colegi au decis sa mearga intr un parc, pentru a ne plimba, cu zambetul pe buze am acceptat si am mers cu ei. Dupa ce ne am plimbat in acel parc, pe care il cunosteam foarte bine, unul dintre colegii mei a propus sa mergem in alt parc pe care il cunoaste el. Chiar cldaca nimeni nu stia parcul respectiv, toti au acceptat. Nu am vrut sa merg acasa, asa ca mi am urmat prietenii. Imediat ajunsi, ne am ratacit. Am lucrat impreuna si am reusit sa ne intoarcem de unde am plecat. Asa e si in viata. Nu trebuie sa urmezi turma, dar daca gresesti, trebuie sa lucrezi in echipa. Unde sunt multi, puterea creste.

Astazi este Craciunul. Impreuna cu sora mea, am decis sa mergem la sanius. Cu multa bucurie, ne am facut drum catre o partie. Imediat ce am ajuns, am inceput sa ne distram. In viata, lucrurile mici, te pot face foarte fericit, trenuie sa avem persoanele potrivite langa noi, persoane care stiu cum sa ne strecoare zambetul pe buze, persoane care te fac fericit. :)