Vreau definitia semnelor de puctoatie
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
. ] PUNCTUL este semnul grafic de punctuaţie care marchează pauza ce se face între propoziţii/
fraze independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor enunţiative (afirmative sau negative).
Exemple:
Maria citeşte.
Maria nu citeşte.
„Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite, căuta neliniştit prin sală, fulgera
uşa cutremurată de spatele staţionarilor pe culoar, se aprindea, vocifera, decapita cu degetul prin aer un
duşman nevăzut.” (G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent)
„Numai Helene m-a despăgubit; abia 15 ani, dar o blondă frumoasă - cred că o iubesc; nu acea
iubire desăvârşită, cum mi-o imaginez, nu, căci lipseşte stima strictă - dar iubire totuşi — datorită
amabilităţii ei, firii ei deschise şi naive, simpatiei ei pentru mine!” (Titu Maiorescu, Jurnal)
[ ? ] SEMNUL ÎNTREBĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia propoziţiilor/
frazelor interogative (afirmative sau negative).
Exemple:
- Unde mergi?
- Nu ai învăţat?
„- Dar tu ştii pentru ce loc e concurs, Ghiţă?” (I. L. Caragiale, Triumful talentului)
„- Şi... nu te doare capul când citeşti?” (Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată)
[ ! ] SEMNUL EXCLAMĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia
propoziţiilor/ frazelor exclamative sau imperativ e(afirmative sau negative). Se foloseşte şi după
interjecţii sau vocative care exprimă stări afective.
Exemple:
- Ce frumoasă eşti!
- Nu este adevărat!
- Vino, băiatule!
„ - Nu se poate, domnule director! v-aţi înşelat!” (I. L. Caragiale, Triumful talentului)
„ - Ho,ho! Câţi pofteşti.” (I. Creangă, Ivan Turbincă)
[ , ] VIRGULA este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mai mică decât punctul. Ea
delimitează propoziţii în cadrul frazei şi părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei, pe baza raporturilor
sintactice dintre ele. Virgula redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei.
fraze independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor enunţiative (afirmative sau negative).
Exemple:
Maria citeşte.
Maria nu citeşte.
„Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite, căuta neliniştit prin sală, fulgera
uşa cutremurată de spatele staţionarilor pe culoar, se aprindea, vocifera, decapita cu degetul prin aer un
duşman nevăzut.” (G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent)
„Numai Helene m-a despăgubit; abia 15 ani, dar o blondă frumoasă - cred că o iubesc; nu acea
iubire desăvârşită, cum mi-o imaginez, nu, căci lipseşte stima strictă - dar iubire totuşi — datorită
amabilităţii ei, firii ei deschise şi naive, simpatiei ei pentru mine!” (Titu Maiorescu, Jurnal)
[ ? ] SEMNUL ÎNTREBĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia propoziţiilor/
frazelor interogative (afirmative sau negative).
Exemple:
- Unde mergi?
- Nu ai învăţat?
„- Dar tu ştii pentru ce loc e concurs, Ghiţă?” (I. L. Caragiale, Triumful talentului)
„- Şi... nu te doare capul când citeşti?” (Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată)
[ ! ] SEMNUL EXCLAMĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia
propoziţiilor/ frazelor exclamative sau imperativ e(afirmative sau negative). Se foloseşte şi după
interjecţii sau vocative care exprimă stări afective.
Exemple:
- Ce frumoasă eşti!
- Nu este adevărat!
- Vino, băiatule!
„ - Nu se poate, domnule director! v-aţi înşelat!” (I. L. Caragiale, Triumful talentului)
„ - Ho,ho! Câţi pofteşti.” (I. Creangă, Ivan Turbincă)
[ , ] VIRGULA este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mai mică decât punctul. Ea
delimitează propoziţii în cadrul frazei şi părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei, pe baza raporturilor
sintactice dintre ele. Virgula redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei.
Alte întrebări interesante
Informatică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Chimie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă