vreau o compunere cu titlul “pe aripi de vacanta” in care să aibă expresii frumoase si o intamplare fascinanta!!!! dau coroana!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
În vacanța de vară am fost plecată la bunicii mei, la casa de la munte. Cei mai buni și blânzi bunici din lume sunt ai mei. Iar casa aceea, mirosind a pâine proaspătă scoasă din cuptor, e cea mai primitoare din câte există pe Pământ. Nu cred ca am stat foarte mult. Două săptămâni nu este niciodată mult, mai ales atunci când îți petreci timpul cu oamenii care te-au crescut, bunicii. În plus, pe ulița din sat sunt și o mulțime de copii de-o vârstă cu a mea.
Într-una din zilele liniștite de august, soarele auriu de vară se scaldă în grădina casei noastre. Împreună cu prietena mea, Gabriela, admiram rodul zemos al merilor, iar nările ne erau îmbătate de mireasma ierbii proaspăt cosite. Mereu dornică de lucruri noi, fata cu păr castaniu, lung și buclat, cu ochii mari și albaștri, precum culoarea zorelelor, mi-a împărtășit că tocmai ce inventase un joc.
Cine adună cele mai multe flori galbene va câștiga drept premiu o coroniță, pe care o vom face din florile găsite. Vom împleti amândouă o coroniță, ca de prințesă, pe care o va purta câștigătoarea. Vom pune apoi o fotografie pe facebook, pentru a adjudeca rolul de prințesă și pentru a fi admirată.
Și uite așa, am pornit să culegem flori, uitându-ne când în stânga, când în dreapta, gândindu-ne fiecare din noi doar la frumoasa coroniță pe care o vom purta.
La un moment dat, o umbră mi-a trecut prin fața ochilor. Am urmărit-o cu privirea, până ce a început să prindă culoare. Era un fluture gingaș, cu aripi mari, aproape transparente, de un roșu aprins cu pete galbene. În lumina soarelui, aripile lui strălucitoare împrăștiau săgeți și-l făceau să semene cu un giuvaer. S-a așezat pe o floare violet, moment în care am observat cât de firave îi erau antenuțele de pe cap: niște biete firișoare, ca de pânză de păianjen. Frumusețea lui deosebită m-a făcut să-mi imaginez ce frumos ar sta așezat pe coronița de flori, ca un diamant regal. Mai mult, s-ar și asorta cu florile!
Dacă aș arunca eșarfa cu care aveam prins părul, aș putea să îl acopăr? Oare l-aș prinde? Am întins mâna după eșarfă, dar nu am putut să continui. O emoție din interior m-a copleșit. M-am întrebat dacă nu are și el o mamă, un frate. De ce nu, bunici, blânzi ca ai mei! Sigur ar plânge dacă nu s-ar mai întoarce acasă. Și prietenii lui, care zburdă prin prejurul nostru ar suferi. Natura ar fi mai puțin încântătoare, iar prin gestul meu aș disprețui-o și aș las-o fără această nestemată vie!
Fără să realizez, lacrimi mici mi-au mijit în colțul ochilor. Gabriela mi-a zărit schimbarea bruscă de dispoziție precum și lacrimile ce se pregăteau să țâșnească. S-a apropiat de mine și ca o soră mai mare m-a îmbrățișat. I-am comunicat și ei gândurile mele, precum și îngrijorarea că am putea știrbi frumusețea naturii prin gesturile noastre egoiste.
Fără să stea pe gânduri, prietena mea, mi-a împărtășit trăirile și sentimentele. Am convenit amândouă că frumusețea naturii ar trebui să rămână la locul ei, acolo unde poate fi vie și fermecătoare. Florile plăpânde ar trebui să rămână proaspete în marea verde a firicelelor subțiri de iarbă. Și tot așa cum copacii umbresc pământul cu ramurile lor dese și frunzișul bogat, tot așa și fluturii trebuie să umbrească pământul în fracțiunile de secundă în care se interpun razelor de soare. Iar dacă pasările încântă urechile celor care le ascultă dulcile triluri și fluturii ar trebui să aibă șansa să desfete privirile cu mirajul multicolor al aripilor.
Am renunțat și la planul trist de a culege flori, plan care ni se păruse înainte foarte amuzant și incitant. Convinse că am făcut mai mult decât o faptă bună, am început să ne gândim că așa s-ar fi comportat și o Zână Bună, ocrotind natura. Cu alte cuvinte, poți fi oricând o prințesă, iar pe cap să porți o cunună împletită din fapte bune și frumoase!