vreau o compunere despere Fanel( sa fie amuzantă) vreau sa râd =)))))
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Era într-o seară de martie. Îmi aduc și acum aminte, exact, pentru că era cu o zi înainte de ziua mea de naștere. Părinții mei erau în bucătărie, sporovăiau de-ale lor, în timp ce mama îmi pregătea tortul meu favorit. Sora mea era la ea în camera, citea „Jurnalul unei puștoaice”. Cu alte cuvinte, în casă, era o plictiseală totală.
Eu eram în sufragerie, o cameră măricică, cu o bibliotecă mare, plină cu cărți. În față era o oglindă grea, atârnată deasupra unui dulap, iar în mijlocul camerei trona o masă la care sunt primiți musafirii. Undeva în dreapta, se odihnea piesa de rezistență a camerei: pianul. Pe instrumentul muzical cu clape, mare, negru și impunător, era așezată o cană cu cafea, uitată de mama.
Între timp, plictiseala ajunsese la cote alarmante. Deodată, sub masă, am zărit mingea de plastic gonflabilă, care, se pare, era și ea cel puțin la fel de plictisită ca mine. Brusc am simțit că puțin sport m-ar scoate din amorțeala ce mă acaparase. Deși mingea era destul de mare, m-am gândit ca n-ar fi rău să joc un puțin volei la perete.
Dar unde să fie încercare mai năstrușnică, dacă nu deasupra pianului?! Deh, așa e mintea unui copil plictisit! Am încercat eu de vreo câteva ori să leg mai multe pase, dar mai mult de doua-trei, n-am reușit. Zic, mai încerc. Și prind curaj: 1,2,3, … 9, 10eee!!!