Limba română, întrebare adresată de lorysmekerita2, 9 ani în urmă

vreau si eu 14 poezii scurte va rog mult :)

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Utilizator anonim
1
Cine casa încălzeşte
De cum vremea se răceşte?
Cei cu sobe ştiu prea bine
Lemnul din pădure vine!
Unii încă ar mai spune
Lemnu-n toate se impune
Are multe alte foloase
În industrii sau prin case.
Lemnul având aşa valoare
Are o mare căutare
Şi uite aşa, străinul vine
Taie lemnul, ce rămâne?
Şi-o spun cu amărăciune
De tăcem, nu-i iertăciune
Pădurea de nu-i protejată,
Consecinţe-s de durată!


Frumos dintr-o parte,
din alta, urât,
cotat era foarte
drept un bun apostol.
El era sufleur
într-un teatru mic,
din roluri, actorii
nu ştiau nimic.
Lângă-un vechi decor
cunoscu femeia
cu dracu-n răsuflet
şi cu moartea-n suflet.



Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă


Ingeri
Ingeri pierduti cazuti in mare
Ingeri rataciti orbiti de soare
Ingeri uitati fara cuvint
Ingeri alungati de pe pamint
Ingeri plingind se-aud in noapte
Ingeri tacuti pasesc spre moarte
Ingerii mor cazuti in mare
De oameni ucisi cu nepasare
Ingerii mor tacuti si reci
Se vad in ochii lor cuvinte seci
Si ruga a pierit cind ingeri nu sint
Ma-ndrept spre infinit calcind pe pamint
Si ochii ma dor spre oameni privind
Strivind in calea lor ingeri murind
Talpile imi ard pe pamint cind pasesc
Ingerii pier iar eu ma ratacesc
Cu ochii flaminzi oamenii pindesc




In gradina de flori plina,
Vesel zboara o albina,
Zumzaie din floare-n floare
Ispitita de culoare.

Florile rad in lumina,
Canta intreaga gradina.
Ea culege migalos
Polenul cel pretio


Sub un soare
Cat o floare,
O albina calatoare,
Zboara, zboara-n lumea mare
Sa caute de mancare.

Nectar dulce
In gusa-aduce,
Fagurii se implinesc
Ca-ntr-un vis
Dumnezeiesc.
Eu, la stupul ei ravnesc,
Si ma indulcesc.
Ea, se bucura
Si-n zori
Bazaie spre alte flori!




Alte întrebări interesante