Question

Vreau si eu caracterizarea personajului Şuşteru din "dincolo de nisipuri"

Answer 1

   Susteru este personajul principal al nuvelei, individualizat atat prin zbuciumul interior, cat si prin actiunile si gesturile exterioare. Susteru este totodata un personaj-simbol al suferintei, dar si al sperantei taranilor ce se zbat in saracie pe aceste meleaguri aride, in care seceta se instalase parca pentru totdeauna.    Trasaturile fizice sunt exprimate in mod direct, prin descriere. Susteru este "mic si slab", cu un aspect neingrijit, "camasa atarnandu-i peste pantaloni ,  infatisare ce sugereaza  saracia cumplita a eroului, cauzata de seceta prelungita.     Portretul moral se contureaza, prin introspectie, din starile interioare ale personajului, declansate, in principal, tot de seceta si saracie, care-i provoaca o adevarata obsesie a foamei. Seceta, care dura de "doua veri", uscase toate gradinile, nu mai crescuse nimic si de aceea foametea se raspandise in tot tinutul Buzaului. Pentru susteru, foamea este o obsesieinradacinata, fapt ce reiese in mod indirect prin monologul interior de la inceputul nuvelei. Desi era la amiaza, susteru se trezeste cu greu, cu "ochii carpiti de somn" si primul lui gand este la mancare, poftind la "o legatura de laptuci" si constata ca toti ai casei sunt plecati: "Sunt dupa mancare [...] s-au imprastiat prin sat ca faina orbilor". Visase ca ploua si ca gradina este plina de zarzavat, "ca in anii buni", dar realitatea este dramatica, monologul interior accentuandu-i suferinta: "Se vede treaba, isi zicea, ca visele se nasc in stomac si urea sa moara in gura.             Bine-ar fi, zau, sa nu le aiba omul deloc". Satul este pustiu si Susteru, lipsit de vlaga asemenea tuturor locuitorilor, coboara pe malul raului, care se intindea "ca o omida cenusie", cu albia petrificata. Un puternic imbold launtric il determina sa "zgarie cu varful piciorului o cruce in nisip", amintindu-si de practici ritualice si credinte strabune, cand crucea desenata pe pamant marca locul sub care se aria izvorul.     Susteru este ferm si tenace, trasaturi ce reies indirect, din faptele si atitudinile personajului. El este cel caruia i se arata mesagerul misterios, care aduce vestea ca "a plouat la munte" si striga bucuros ca "vine garla". Dupa ce se dezmeticeste din surpriza produsa de mesajul calaretului, barbatul trece la actiune, cu o energie nebanuita: "a scos luntrea din sopron si a tarat-o prin praful ulitei pana dincolo de rau", se apuca de "curatat santurile", se cearta cu mosul care isi pregatise unditele, acuzandu-l ca sperie pestele, pune urechea la pamant sa asculte cum vine garla, apoi calareste cu avant in fruntea cetei de tarani.     Ambitios si stapanit de dorinta de a nu mai simti povara secetei, isi continua solitar (singur -n.n.) calatoria in intampinarea apelor, pentru ca simtea "mereu in fata racoarea valurilor", credincios idealului sau.