Question

vreau si eu idei principale si expresi frumoase di Moartea lui castor va rog cat de repede puteti va rog dau coroana si 30punte

Answer 1

1.Un baiat ,Ion,si-a pierdut tatal iar de la moartea tatului sau, mama lui se simtea din ce in ce mai rau.
2.Castor era cainele familie care de la moartea stapanului sau era mai mereu trist.
3.Dupa un an de la moartea tatalui sau Ion a plecat alaturi de Castor la vanatoare,a doua zi Castor murind.

Citate:
"Acum cativa ani, intr-o zi de septembrie, de un nespus dor
de duca pe care mi-l pricinuia albastrul nesfarsit al cerului si acel
farmec ametitor al toamnei, ma plimbam de mai bine de un ceas pe
strada singur, fara rost, cand la o raspantie ma intalnii piept in piept
cu Maiorul."-este inceputul cartii

"Era tarziu. Mama dormea. Ii auzeam, prin usa deschisa dintre
odaile noastre, rasuflarea regulata — si trebuia sa fi vegheat doua nopti
pentru ca sa fi putut dormi acum, cu toate desele gemete ale lui Castor."

"Castor se taraste cu greutate dupa mine pana la maidanul de peste
drum. Aici se culca pe partea dreapta, lasand descoperit locul inimii..."

Answer 2

Ideea principală: ce mare lucru e pentru cineva sa aiba parinti cinstiti, buni si uniti: o mama care se lipsea de toate pentru copiii ei, un tata in fata caruia toti se descopereau cu respect, o casa batraneasca mostenita din mosi-stramosi, si slugi imbatranite in curte, iubitoare si credincioase. 

Expresii: albastrul nesfarsit al cerului, acel farmec ametitor al toamnei; Ce ma tinea pe mine destept nu erau insa urletele, ci atatea amintiri si atatea ganduri trezite deodata in mine; pridvorul luminat ca ziua de luna plina; cantecului pitpalacilor care se aude pretutindeni, aici aproape ca sunetul a doua pietre lovite una de alta, colo in departare ca picaturile de apa cazand intr-un vas plin; miriste aurie; corul nesfarsit de greieri; Mintea acum plina de trecut, nu se lasa sa fie adormita, ci depana atatea lucruri traite, care ma minunau prin limpezimea cu care le vedeam. fala casei noastre, daramata de suflarea mortii; geamatul lui Castor era glasul tacutei mele deznadejdi in fata ruinei neamului; cu totii am plans pe tacute moartea lui Castor, care ducea departe, mai departe, vremea unor fericiri apuse pentru totdeauna.