Question

Vreau si eu ideile principale la intaia invatatura de nicolae iorga

Answer 1

Nicolae Iorga a creat cea mai vasta opera din istoria culturii universale, fiind istoric, memorialist, poet, dramaturg, critic si istoric literar. A fost professor la universitatea din Bucuresti, membru al academiei romane si al altor academii straine. Preocuparile lui literare au fost concretizate in piese de teatru, versuri, cugetari, evocarea unor personalitati, descrierea unor privelisti si inscrieri cu caracter memorialistic. Primul din cele trei volume ale operei este inchinat perioadei de formare a personalitatii sale de scriitor, referindu-se la copilarie si tinerete. Nicolae Iorga relateaza cum a invatat el romaneste in casa parinteasca, mai precis in casa mamei, unde se vorbea limpede, frumos si, mai ales, puternic si colorat. El a facut cunostinta cu slova tiparita prin intermediul Letopisetelor scrise de Mihail Kogalniceanu, pe care si le aminteste ca fiind de vechi si bun grai. Lectura a citit-o dupa plac, iar ceea ce se impunea mintii lui era intamplarea, scena cu senzatia de viata. Avand o fire sensibila, copilul avea senzatia ca se muta in alta lume, acea lume traita cu un veac, cu doua, cu mai multe in urma. In spatiul mic al odaitei cu tavanul in jos, el are senzatia ca vede luptele, ca participa la judecatile Divanurilor. Sunt evocate cateva personalitati istorice: Dabija-Voda cel care nu bea decat din oala de lut, Alexandru Ilias care nu stia romaneste, dar era atat de bun, Dimitrie Cantemir prins cu muscalii lui cu tot, in cursa de la Stanilesti. Prin lectura Nicolae Iorga descopera farmecul unor carti frantuzesti din editura Calmann Levy, datorita careia paretii de valatuci ai umilei casute piereau ca o perdea de fum. Prin Orientalele lui Victor Hugo a vazut prinse in flacari Sadoma si Gomora. El traieste mai mult in aceste carti decat in odaita si devine stapan pe o lume intreaga. Autorul povesteste la persoana I si reinvie un intreg univers prin care a trecut formandu-si personalitatea. Naratiunea este vie, fraza este ampla si stilul sobru. Autorul foloseste totusi cateva epitete si o comparatie. Nicolae Iorga isi exprima in acest fragment sentimentele lui profunde pentru lectura si dorinta de a cunoaste cat mai mult, pe care a simtit-o din copilarie.