Question

Vreau și eu o compunere cu zgârie nori va rog frumos 20 de rânduri dar sa fie cât mai frumoasa va rog ajutațma dau coroniță

Answer 1

O să încerc da nu promit nimic...


Era o după-amiază răcoroasă de iarnă, vântul mângâia delicat fulgii care începeau să se depună. Peste tot era un freamăt, întreaga natură valsa într-un superb ritm, un ritm atât de minunat, dar cu totul străin pentru mine. Totul în aer vibra a emoție, parcă totul în jur decurgea armonios, doar că, mă simțeam de parcă nu eram parte din acest ritm armonios ... ceva lipsea și nu știam ce... dar dacă...
Însă, șirurile gândurilor îmi fuseseră întrerupte de de un mic scâncet... pe care îl și ignor.
Îmi îndrept spatele și mă pregătesc să mă pierd prin mulțime de fulgi care deja formaseră o adevărată pătură de zăpadă ceea ce mă făcea să mă întreb cât timp am fost deconectat de la prezent în gândurile mele, ca mai apoi să realizez că defapt începea să se lase seara.
Încep să-mi îndrept pașii prin zăpadă când aud a doua oară scâncetul care era mai slab și mă făcuse curios, îmi întorc capul scotocind prin întuneric și nu zăresc nimic, dar , stai , zăpada de la poalele băncii pe care statusem, zărisem un mic ghemotoc cenușiu care era destul de evident că nu era zăpadă.
Mă apropii și realizez că era o mică pisică pe jumătate înghețată.
Noaptea se lasă complet afară iar temperaturile scăzând dramatic de la un moment la altul, pe străzile acoperite de omăt nu fiind altceva decât lumina slabă a neoanelor și un străin care merge cam crispat. Judecând după postură, mai mult ca sigur cară ceva în hanorac. Pașii străinului se îndreaptă hotărâți spre marea clădire din centru care la drept vorbind mare e modest spus, poate un zgârie nori mai acceptabil.
Mă apropii de hol și-mi dau hanoracul repede jos pentru a masca prezența pisicii. Lucrurile merg perfect până când micuța adormită începe să miaune speriată de faptul că hanoracul care o acoperea doar parțial acum e ca o adevărat capelă în jurul ei, împiedicându-i vederea. Și astfel am atras atenția cameristului care, judecând după expresia feței aveam să cam dorm afară azi...
Când străinul credea că acesta reprezenta sfârșitul pentru el, nici nu bănuia că defapt era doar începutul, ce nu știa era faptul că vecina de viz-avi văzuse întreaga poveste de la balconul etajat de la privirile date în gol în parc ale străinului până la aducerea pisicii în hol și astfel aici intră în șcenă vicleșugul și șantajul feminin, care nu sunt de luat în glumă, mai ales când printr-un simplu gest de arătare a mâinii cu un mic obiect rotund făcuse ca întreg curaj al cameristului să-i piară și să bată în retragere. Asta a fost tot ce a văzut străinul, dar încă un lucru pe care străinul nu îl știa era că în secret cameristul avea însuși și el un mic câine acărui prezență o ascundea din cauza politicii de reguli al hotelului. Gestul micuț al fetei era defapt un gest spre ai arăta cameristului că ea știa acest lucru și cum putea face mai bine dacă nu arătând jucăria preferată a animalului.