Limba română, întrebare adresată de dadu20, 9 ani în urmă

Vreau și eu o compunere după această imagine!!Dau coroana!!

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de 1D2E0E7A
1
          NICI  ACUM NU IMI POT SCOATE DIN MINTE ACEL PEISAJ PE CARE L-AM INTALNIT IN MINUNATA MEA TOVARASA CARTEA DE ROMANA.
        CASELE ALBE PARCA ERAU ASEMENEA UNOR  PAZNICI PE ULITA BATRANA A SATULUI.COPACII  VERZI PARCA DORMEAU ,IAR CERUL ERA UN AMESTEC DE CULORI ALBASTRE.PE ULITA SATULUI ERAU DOI COPII,ATUNCI MI-AM AMINTIT DE MOMENTELE COPILARIEI ATUNCI CAND EU SI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MIRCEA NE JUCAM DE-ASCUNSEA .CUM MERGEAM AMANDOI SPRE SCOALA SI CUM NE IMBULGAREAM IARNA CU BULGARI.CAND PLOUA SAREAM IN BALTOACE SI FUGEAM PRIN PLOAIE.DUPA CE AM CRESCUT INSA,TOTUL S-A SCHIMBAT .
                MA BUCUR NESPUS DE MULT CA ACEASTA IMAGINEA MI-A AMINTIT DE UNELE DIN MOMENTELE SPECIALE DIN VIATA MEA .



1D2E0E7A: SPER SA ITI PLACA ACEASTA COMPUNERE
dadu20: merci imi place mult!!
1D2E0E7A: CU PLACERE
Răspuns de Farben
3
  Satul în care am copilărit alături de bunici n-am să-l uit niciodată. Intrarea în sat era primitoare, întotdeauna întâlneam oameni prietenoși, iar toamna, când ploua, îmi plăcea să sar prin bălți alături de verișoara mea. 
  Casa bunicilor era la intrare în sat, iar când priveam de acolo, satul îmi părea imens. Toate căsuțele erau apropiate, înconjurate de copaci bătrâni, care protejau gospodăriile de viscolul aspru al iernii, iar biserica veche din sat se zărea din curtea bunicilor. Acea biserică înaltă parcă veghea asupra sătucului bătrân, cu o istorie fascinantă, pe care bunicul nu ezita să ne-o spună. Bunica ne îndulcea întotdeauna, servindu-ne cu prăjituri și gogoși.
  Locurile dragi din copilărie nu pot fi uitate, ele rămânând în amintirea fiecăruia, ca un tablou pictat cu cele mai calde culori. 

:)
 
  
Alte întrebări interesante