Question

Vreau si eu o compunere in care trebuie prezentata o calatorie imaginara in timp(in trecut sau viitor)

Answer 1

Astazi trezindu-ma  de dimineata am observat ceva straniu in dulapul meu,fiindca din el iesiau raze colorate.De la inceput mi-a fost un pic frica apoi mi-am luat inima-n dinti si am deschis dulapul.Stiti ceva ciudat era ca acolo era doar o cutie mare ,de culoare surie.am deschis cutia si in ea erau multe ,multe butoane colorate din care iesiau lumina.Nu stiu ce ma apucat si am acris anul 7015.Dintr-o data in loc de camera mea a aparut o odaie de lux pentru milionari.Peste tot erau tehnologii performante.Iesind pe usa incet ,am observat ca nimeni din hol ,nimeni ,nu aveau carti ,fiindca acolo tot timpul erau copii ce citeau.Intrebind un Copil bogat ,ce s-a intimplat ,mi-a raspuns sa fiu linistita ca viata e minunata cu tehnologii in sec.70.M-am speriat
nu stiam ce sa fac. Dirdăiam de frica .....
Deodata in fata mi-a aparut un om inalt ,cu barbie la moda, cam ciudat deoarece nu se putea rupe de  la telefon.  Eu iarasi m-am speriat.Iesind afara la aer liber si curat mai nu m-am inăduşit de duhoarea uzinelor. Pe drum toti erau cu mobile ,Tablete ...diferite gadjeturi.    M-am speriat    .....Dar dintr-o data am auyit o voce ce spunea ......TREZIREA SOFI,AI DORMIT MULT şiiii Iar vad ca ai citit carti despre calatorii imaginare toata noaptea.Deschiyind ochii am vayut lumea cunoscuta mie aer curat plin de viata ,oameni in hol citind,viata interesanta.Si tocmai atunci am inteles ca trebuie sa pazim natura ,sa o ocrotim de toate relele ,fiindca urmasii urmasilor  nostri tot vor incerca sa payeasca natura

Answer 2

   Poate ca nu o sa ma credeti, sau poate ca o sa va par nebun, dar, in urma cu nu prea mult timp, mi s-a intamplat ceva destul de bizar, astfel incat nici eu nu as fii crezut daca nu as fi vazut cu ochii mei. 
     M-am trezit de dimineata, in week-end, ca de obicei, la ora 11. Parinitii mei nu erau in casa, si de afara se auzeau zgomote ciudate. Zgomote de masinarii, masinarii pe care nu le mai auzisem pana atunci in zona. Neluand in seama acest mic detaliu pornesc spre bucatarie pentru a-mi lua o gustare. Ca si cum nu ar fii cat de ciudat posibil, nu aveam nimic gatit in frigider, cateva conserve de soia, fructe si legume, mama mereu face cate ceva de mancare, presupun ca azi plecat undeva in graba cu tata si a uitat sa imi mai pregateasca ceva. Iau si imi fac o salata. Asezandu-ma la masa, aprind micul televizor din coltul camerei. In acel moment am observat ca toate lucrurile putin neobisnuite, erai de-a dreptul neobisnuite. Imi dadusem seama, ca nu eram acasa, nu eram nici macar in acelasi an. Eram in 22 iunie 2089. Poftim ? Asta nu se poate, nu se poate asa ceva. Imi arunc ochii pe televizor, un reporter vorbea despre disparitia carnii de animal si despre poluarea din ce in ce mai densa a recoltelor. Speriat, ies afara total debusolat de ceea ce se intampla in jurul meu, zeci de oameni plangeau, unii erau raniti, altora le era foame, unora le era frig. Ma speria din ce in ce mai mult aceasta scena. Utilajele incep sa ma surzeasca, se aud din ce in ce mai tare, incep sa alerg, si alerg pana cand ajung intr-un lan de grau. Era mai liniste decat in oras. Obosit si ostenit de atata efort, ma asez, si fara sa vreau ma ia somnul. 
       O alta dimineata 17 mai 2015, m-am reintors. Aprind televizorul, un alt reporter vorbeste despre ce s-ar putea intampla peste cativa ani daca nu facem ceva cat mai rapit impotriva stratului de ozon... Am fost acolo, am vazut, deci e de rau.