Vreau si eu rezmatul la apus de soare de B.Șt.Delavrancea
Răspunsuri la întrebare
Într-o zi de toamnă, în castelul din Suceava lucrează o seamă de jupânese, fete ale unor boieri ai lui Ștefan cel Mare. Unele torc, altele țes la gherghef, Oana rupe lungi fâșii din cămășile de in ale Doamnei Maria, soția domnitorului, pregătindu-le să le înălbească. În timp ce lucrează vorbesc despre războaiele lui Ștefan, despre multele bătălii în care a ieșit învingător.
Sosind Ștefan și Doamna Maria, se lasă tăcere. Domnitorul are câte o vorbă bună pentru fiecare, dar mai ales pentru Oana, fiica lui, dar nu și a doamnei Maria.
După ce fetele pleacă, Doamna Maria îl roagă stăruitor pe Ștefan să nu plece la luptă acum, în pragul iernii, mai ales că e rănit la picior. Stefan spune că trebuie să lupte pentru Pocuția, pe care o vor leșii. (La vremea aceea, Pocuția era a Moldovei, ca garanție a polonezilor pentru un împrumut dat lor de Moldova, nereturnat la timp și nici în întregime. Azi, această regiune de dincolo de Prut face parte din Ucraina.)
Sosesc pârcălabii (boieri ce răspundeau de diferite zone ale țării), Bogdan, fiul domnitorului, și alți boieri. Pârcălabii arată fiecare că la hotarele de care răspund e liniște. Numai cel dinspre Pocuția nu are vești prea bune.
Postelnicul Toader a adus, în schimb, de la Roma, un doctor pentru piciorul bolnav al domnitorului, Jeronimo da Cesena. Ștefan, însă, e cu gândul la război și le spune tuturor ce a hotărât. Toți aprobă, mai puțin paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. Ei consideră că sănătatea lui Ștefan nu îi permite să meargă la luptă, dar Ștefan abia așteaptă să plece.
Actul II
După ce luni de zile Ștefan a luptat și a biruit în Pocuția, apoi a așezat treburile acolo, de o lună de zile nu a mai trimis nici o veste. Doamna Maria e foarte îngrijorată, dar sosește clucerul Moghilă care o anunță că sosește domnul țării. Povestește cum a obținut victoria, mai ales datorită lui Bogdan, care pierduse un ochi în luptă. Pe drumul de întoarcere, calul lui Ștefan căzuse și îi prinsese piciorul bolnav sub el. Îi fusese foarte rău, apoi își revenise puțin și acum sosea acasă.
Însoțitoarele doamnei pleacă, doar Oana rămâne ascunsă după fântână, căci vrea să îl vadă pe Ștefan. Chiar atunci intră Ștefan, grav bolnav, cu alaiul său. Doamna Maria se bucură de sosirea lui Ștefan și a lui Bogdan, apoi ies cu toții, rămânând doar paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. Și Oana, ascunsă.
Cei trei fac un complot ca, după moartea lui Ștefan, să împiedice urcarea pe tron a lui Bogdan, războinic ca și tatăl său, și să-l urce pe Ștefăniță, nepotul lui Ștefan. Să alcătuiască o epitropie și să conducă ei țara.
După ce pleacă cei trei complotiști apare Petru Rareș. El o iubește pe Oana și și-o vrea mireasă, dar ea ține la el doar ca la un frate. Nici el, nici ea, nu știu că sunt chiar frați buni, rodul dragostei lui Ștefan cel Mare cu Răreșoaia.
Oana îi spune lui Ștefan, în taină, ce a auzit de la cei trei. Stefan cel Mare îi cere clucerului Moghilă să adune a doua zi toți boierii și ostașii din Suceava, ca să îl urce în scaunul Moldovei pe Bogdan.