Question

vreau si eu rezumatul la ,,ostasii nostri''
va rog frumos!
cine imi da rezumatul poate fii iubita mea....
cine vrea?

Answer 1

OSTASII NOSTRI — Ciclu de poezii de Vasile Alecsandri, aparut in brosura cu acest titlu la Bucuresti, in 1878, avand urmatorul sumar: Balconul si Carpalul, Oda ostasilor romani, Sergentul, Penes Curcanul, Pastorii si plugarii. Fratii Jderi, Capitanul Romano, Hora de la Plevna, Hora de la Grivita, Marsul calarasilor si sceneta l-a Turnu-Magurele. In 1880, cand se publica in al IX-lea volum de Opere complete, ordinea poeziilor e partial schimbata, se elimina Marsul calarasilor si se adauga Epistola generalului Florescu. Lipseste din ambele volume poezia Eroii de la Plevna, apartinand evident acestui ciclu, aparuta postum. 
Poeziile au fost scrise intre mai 1877 si februarie 1878 si publicate in ziare si reviste, cea mai mare parte in „Convorbiri literare". 
Ele sunt „ocazionale", create in febra evenimentelor legate de lupta pentru cucerirea independentei, si incheie in chip fericit una dintre principalele directii ale poeziei alecsandriene, cea patriotica si cetateneasca. Marturie a climatului sufletesc din care au rasarit versurile acestui ciclu sta scrisoarea poetului catre I. Negruzzi din 22 oct. 1877: „De-acum, ma pol duce pe urma amicilor mei disparuti; mi-am vazut visul cu ochii; nu mai pot vedea nimic mai frumos". Acest inaltator si mobilizator patriotism A. doreste sa-l insufle si contemporanilor sai, asa cum o facuse altadata prin Desteptarea Romaniei sau Hora Unirei, ceea ce nu-i ingaduie prea multa zabava asupra textului. Cu toate acestea, el gaseste unghiuri variate de abordare a evenimentului si modalitati de expresie literara diverse. Critici si istorici literari au recunoscut in autorul Ostasilor nostri pe „primul si cel mai bun rapsod al vitejiilor si jertfelor de sange care au asigurat independenta tanarului stat roman" (G. Munteanu).
Ciclul se deschide cu Balconul si Carpatul, prezentare alegorica a infruntarii dintre trufasul, dar decrepitul Imperiu Otoman, condamnat de istoric („sters din cartea lumei"), a carui deviza e „sclavia", si tanarul stat roman, ce doreste „neatarnarea". Oda ostasilor romani exprima in versuri ample, de o insufletita solemnitate, sentimentele de veneratie ale poetului, ca exponent al intregii tari, fata de eroii anonimi, care fauresc prin lupta si jertfa lor independenta patriei. Aliat in postura „bardului batran", ce a cantat „in tinerete stramoseasca vitejie", A, vine acum, „cu inima crescuta si cu sufletul mai tare", sa preamareasca faptele de arme ale contemporanilor, care, „de la domn pan' la opinca", se arata la inaltimea inaintasilor, construind o punic trainica intre trecut si viitor. Dupa o scurta recapitulare a victoriilor prin care luptatorii au ridicat deja „o tara mica peste-o mare-mparatic", poetul ii asigura pe eroi ca sunt insotiti de bataile de inimi ale intregului neam, care plange pe cei ce cad si fericeste pe invingatori. Imaginea soarelui neatarnarii si perspectiva renasterii nationale suni chemate sa-i insufleteasca pe ostasi pana la izbanda finala. 
Incheierea aduce o culminatie in sublinierea valorii supreme a luptei „ostasilor nostri", realizata intr-o exprimare senlentioasa, pregnanta, bazata pe repetitie si unele imagini metaforice, prezente si in alte momente ale poeziei: „Ca din vultur vultur naste, din stejar stejar rasare", „Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume/ Dus pe Dunare in Marea si din Mare dus in lume", „Astazi lumea ne cunoaste: Roman zice. Viteaz zice". Sub retorismul versurilor, palpita caldura participarii afective a poetului, care-i imbratiseaza pe luptatori, exprimata in varii apelative: „Dragii mei vullani de campuri, dragii mei soimani de munte", „O, viteji de vita veche", „O, copii! de voi sunt mandru". Temperatura morala inalta se traduce frecvent prin propozitii exclamative si interogative, cu un impact asupra cititorului. 
Cele mai caracteristice piese ale ciclului aduc o prezentare „realista" a razboiului din perspectiva ostasilor de rand, a „pastorilor si plugarilor", care au plecat de la vetrele lor sa cucereasca independenta. De o notorietate iesita din comun s-a bucurat Penet Curcanul, amplu monolog in care unicul supravietuitor, grav ranit, evoca epopeea eroica a unui grup de dorobanti vasluieni cazuti in razboi. Plecarea la lupta, bazata pe intelegerea imperativului eliberarii nationale 
„Din camp, de-acasa, de la plugPlecat-am asta-varaCa sa scapam de turci, de jugSarmana, scumpa tara", 
are loc sub semnul voiosiei si al increderii si cu binecuvantarea tuturor celor intalniti in cale. intr-un puternic contrast, eroul trece la starea prezenta, meditand, printr-o comparatie dezvoltata, la cruzimea mortii in razboi