Vreau si eu rezumatul!
Va rog!
Urgentttt!
Dau coroana si 10 puncte!
Răspunsuri la întrebare
Pe lângă celelalte numere din spectacolul de circ, trebuia să fie şi rolul lui Fram, Ursul Polar. El nu avea nevoie de îmblânzitor! Intra pe două labe, saluta, mergea pe bicicletă, şi câte altele. Singur. El era cel mai iubit. El nu producea spaimă, ca alte numere, precum tigrii, de exemplu, sau precum echilibriştii, ci destindere, amuzament şi uimire. Un urs uriaş, dar atât de blând! Care se mulţumea cu aplauzele!
Şi iată că tocmai în seara de adio, Fram nu mai apărea! Spectatorii erau foarte-foarte nemulţumiţi şi strigau întruna: „Vrem Fram!", iar cei peltici: „Vlem Flam!" Până la urmă, Fram vine pe scenă, stând gânditor, fără să mai execute nimic. Un bunic din sală îi explică nepoatei (Lilica) ce se întâmplă cu Fram: „L-a ajuns ceasul când nu mai e bun de nimic. Aşa se întâmplă cu toţi urşii albi..." Fram şi-a luat rămas bun, apoi, în patru labe, ca un animal oarecare, a plecat spre cuşca sa.
Petruş, un spectator, băieţel, a ascultat explicaţiile bătrânului, cu tristeţe şi cu milă.
Petruş a rămas cu gândul la Fram. E iarnă şi din zăpadă el nu vrea să construiască un om de zăpadă, ci un urs alb. Iar de sărbători, ar dori drept cadou o carte despre urşii polari. Alţii, din jurul lui şi din oraş, au uitat de Fram. El însă - vrea să se facă explorator polar. Fetiţa de la circ, Lilica, a răcit şi se crede miss Ellian în delirul febrei, numai că dresează doar... pisica.
Circul a plecat în altă ţară. Dar Fram nu mai face parte din reprezentaţie. Doi copii se bat pentru că au pariat pe un briceag că un urs nemaipomenit va juca...