Question

Vreau si eu tema la cartea o zi solemna de Ion Luca Caragiale

Answer 1

Zi-ntai de mai stil nou 1900, zi de redesteptare, ziua florilor, ziua triumfului primaverii, a fost ziua si a unui alt mare triumf - triumful unei idei mari! ziua-n care s-a realizat in fine un ideal de multa vreme hranit cu pasiune in sufletul celui mai neobosit dintre primarii urbani ai regatului, in sufletul bravului meu amic Leonida Condeescu, primar al urbei Mizil. Numai acela care a luptat in viata lui pentru o idee mare, numai acela care si-a jertfit linistea, odihna, totul pentru o cauza publica, numai acela poate intelege importanta zilei de 1 mai 1900.

Mizilul!... Asezata la poalele Tohanilor, celebre podgorii, aceasta urbe - o gradina - se rasfata cu multa cochetarie pe o pajiste plana, asupra careia bate soarele in plin de cum rasare si pana apune, iarna si vara. Rar se gaseste o panorama asa de placuta si atat de luminata: la miazanoapte, tramba podgoriilor aci aproape, si mai sus, in departare, treptele din ce in ce mai azurii ale Carpatilor; la miazazi, campia vasta, care se-ntinde, usor povarnita, pana departe-n Dunare. La spate, cea din urma treapta a muntilor; in fata, netarmurita zare a campiei. Se poate zice ca Mizilul este poarta Baraganului. Alaturi se afla Fefeleiul, ilustru pentru vechimea lui istorica, leaganul aristocratiei de pe albia Buzaului; se mai afla apoi aci aproape Inotestii si mai incolo Lipia, amandoua vestite pentru cultura pasionata a rasei cavaline si pentru cursele de cai pe deselate si pe distante de sute de kilometri...

    Se intinde o campie
    Pe sub poale de Carpati,
    Camp deschis de... calarie
    etc.

Mizilul straluceste in mijlocul tutulor, pana acuma ca resedinta de subprefectura si ca una din cele mai importante centre politice ale tarii. El datoreste insa in mare parte importanta sa activitatii, energiei si devotamentului lui Leonida Condeescu. Se poate oare zice Termopile fara a zice Leonida? Nu, desigur. Ei! tot astfel, cine zice Leonida, zice Mizil. Mizilul nu se poate concepe altfel; dar nici Leonida.

Ce a facut Leonida Condeescu pentru urbea lui este imposibil de descris pe larg intr-un cadru asa de stramt. Ma voi margini prin urmare a consemna, in liniamentele lor generale, unele din faptele sale cele mai importante, al caror mobil a fost totdeauna dorinta fierbinte de a afirma importanta Mizilului, de a grabi ridicarea Mizilului, de a realiza inflorirea Mizilului. Este Leonida un ambitios? Da, fara indoiala! zic eu; dar cand ambitiunea nu este egoista, ci altruista; cand ea s-aprinde pentru binele public, este nobila si mai presus de a.

- Atunci, daca nu se poate regimentul 32, infiintati-ne un liceu clasic si mutati la Mizil Facultatea de medicina din Iasi!

La aceasta s-a opus Ministerul Cultelor.

- Sau claditi-ne un teatru national cu o subventie din partea statului!

La aceasta s-a opus Directia generala a teatrelor.

"Multi vrajmasi are Mizilul!" a gandit cu amaraciune Leonida, si la acest gand si-a indoit energia. A cerut o audienta la rege. La aceasta audienta, Leonida si-a asternut tot programul sau de dezvoltare a Mizilului, aratand in culori vii suveranului perspectiva unui maret oras, care sa fie cu vreme fala regatului.

- Sire, tot s-a facut pentru alte orase; pentru Mizil, nimic! Noi n-avem resedinta de judet, n-avem tribunal, n-avem episcopie, n-avem regimentul 32, n-avem liceu, n-avem facultate de medicina, n-vem teatru national, n-avem pod peste Dunare - n-avem nimic, nimic, sire!... Rugam pe maiestatea-voastra sa ni se dea si noua ceva din toate astea. Sa nu se uite ca Mizilul este un oras care a luat totdeauna parte cu entuziasm la cele mai mari acte ale istoriei nationale; este pacat, sire, ca Mizilul sa fie astfel persecutat! caci nu putem pentru ca sa zicem alt decat ca este o persecutiune!

Suveranul a promis ca va recomanda atentiunii guvernului staruintele energicului primar, si-n adevar, cum a vazut pe presedintele consiliului, i-a vorbit despre Mizil si despre Leonida. Presedintele consiliului a suras cu bunatate si a spus regelui: