Vreau si eu un comentariu la poiezia ''Malul Siretului" de Vasilie Alecsandri de minim o pagine.Va rog ajutati-ma!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Prima strofă
Strofa întâi descrie acel moment incert al dimineţii devreme, când ziua se îngână cu noaptea, când întreaga natură pare adormită, iar deasupra luncii Siretului plutesc „aburii uşor ai nopţii”, ce par „fantasme”, comparaţia provocând o puternică stare emoţională. Imaginea motorie a cetii care „se despică” printre ramurile copacilor, este însoţită de imaginea vizunia a râului personificat, care „se-ncovoaie” pe sub arborii din luncă.
Comparaţia „ca un balaur” este de factură mitologică, asemenea metaforei „mişcă solzii lui de aur”, care sugerează curgerea lentă a valurilor unduitoare ale râului. Epitetul cromatic „solzii lui de aur” accentuează fiorul lăuntric provocat de lumina strălucitoare a dimineţii, care se reflectă în undele Siretului.
Strofa a doua
Strofa a doua ilustrează în mod deosebit lirismul subiectiv prin introducerea persoanei întâi singular, vocea auctorială exprimând încântarea pentru peisajul de basm al dimineţii. Aşezat pe „malu-i verde”, eul liric, în ipostaza privitorului, este fascinat de curgerea continuă-a Siretului, care „la cotiri se perde” şi ale cărui ape somnoroase sapă „malul năsipos”.
Atracţia pe care peisajul o exercită asupra eului liric este exprimată prin verbe la persoana I singular: „mă duc”, „mă aşez”, „privesc”, iar tabloul este dominat de imagini motorii, „apa curge”, „se schimbă-n vălurele”.
Epitetul cromatic „malu-i verde” sugerează un anotimp călduros, iar alte epitete descriptive, contribuie la crearea emoţiei pentru frumuseţea peisajului: „prundişul lunecos”, „malul năsipos”, elemente ce constituie planul obiectului privit de eul liric. Râul Siret este personificat şi în această strofă, deoarece „adoarme la bulboace”.
Strofa a treia
Strofa a treia începe cu imaginea delicată a sălciei pletoase care se apleacă deasupra undelor Şiretului, tabloul fiind brusc dinamizat şi animat de un peşte care „saltă-n aer după-o viespe sprintioară” şi de raţele sălbatice care „se abat din zborul lor”, aşezându-se pe undele primitoare.
De remarcat în această strofă sunt epitetele care evidenţiază detaliile peisajului: „salcie pletoasă”, „viespe sprintioară”, „apa-ntunecată”, „nour-trecător”. Epitetul în inversiune „sălbaticele raţe” accentuează ideea peisajului viu prin specificul păsărilor care poposesc „din zborul lor” în aceste locuri feerice, iar metafora „un nour trecător”, sugerează stolul de raţe care întunecă temporar albia râului.
Ultima strofă
Ultima strofă accentuează ideea că acest pastel nu descrie numai un peisaj natural, ci şi un peisaj al sufletului, evidenţiind lirismul subiectiv al poeziei. Atitudinea eului liric este meditativă, sugerând cu discreţie ideea că gândurile lui sunt atrase hipnotic de valurile mişcătoare, prin metafora curgerii Siretului: „Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale / Cu cel râu care-n veci curge, far-a se opri din cale”.
Eul liric se detaşează, parcă, de natura înconjurătoare, contemplând fascinat şi încremenit de admiraţie lunca ce „clocoteşte” şi privind captivat „o şopârlă de smarald” care, personificată, se uita curioasă la el: „Cată ţintă, lung la mine, părăsind năsipul cald”.