Vreau și eu un rezumat despre Poporul roman.
Va mulțumesc!!
Răspunsuri la întrebare
Începând cu secolul al XII-lea d Hr, românii încep să apară tot mai des în cronicile occidentale şi orientale. Prima posibilă menţiune a populaţiilor stră-româneşti într-o cronică străină este din secolul al al IX-lea. Mai precis, este vorba despre două menţiuni în două cronici diferite. În primul rând, este vorba despre ”Geografia” lui Moise Chorenati, un cărturar bizantin de origine armeană care menţiona o ţară necunoscută, numită ”Balak”. Specialiştii români cred că este vorba despre ”Ţara Valahilor”.
Totodată, în acelaşi secol, în Oguzname, o veche cronică turcească ce vorbeşte despre o istorie a cumanilor, se menţionează, pe lângă ruşi şi maghiari, de o populaţie numită «ulahii». „Hanul, fiind informat de această aventură, a decis să crească acest copil gândindu-se că îşi pierduse tatăl în serviciul său, şi i-a dat numele de „Kipceak”, care în limba turcă înseamnă „un arbore desfrunzit.” Când băiatul a ajuns la o vârstă potrivită, Oguz-Han i-a dat o armată considerabilă pentru a se lupta cu ruşii, ulahii, maghiarii şi başkirii, care locuiau pe malurile râurilor Tin, Atell şi Jaigik. Atell duce cu gândul la Atelkuzu adică o regiune între Nistru, Siret, Prut, Nipru şi Bugul de sud. În acest condiţii s-a ajuns la concluzia că ulahii sunt valahii, iar cronica face referire la populaţiile stră-româneşti din zona de est a României de astăzi.
În orice caz, aceste prime menţiuni coincid cu dezvoltarea orizontului cultural Dridu, considerată o dovadă a cristalizării populaţiilor stră-româneşti. Totodată în secolul al X-lea, împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea sa deosebit de importantă ”Despre administrarea imperiului”, spunea despre locuitorii de la nordul Dunării că sunt romanii, fiindcă aşa cum spunea împăratul ”au venit de la Roma”. De asemenea, în acelaşi secol, împăratul bizantin Vasile al II-lea îi aminteşte în două rânduri, într-o scrisoare dar şi într-un documente oficial, pe valahi. În secolul al XII-lea avem tot mai multe menţiuni despre valahi, fiind amintiţi ca protagonişti ai unor întâmplări petrecute anterior în secolele IX-XI.
Este interesant faptul că vlahii apar în cronici occidentale. Astfel Rudolf din Ems, în cronica sa versificată, scria în secolul al XIII-lea că ”sălbaticii români” trăiesc alături de unguri, cumani şi moravi, în acelaşi loc, probabil în zona Transilvaniei şi dincolo de munţi în Moldova. „Ungurii trăiesc într-un teritoriu închis. În această ţară închisă trăiesc mai multe popoare care vorbesc felurite limbi. Unele dintre aceste popoare nu sunt creştine. Între aceste popoare sunt kitzilii, înlăuntrul Ungariei, cumanii şi sălbaticii români, ţara cărora se întinde dincolo de munţii de zăpadă.”, scria Rudolf din Ems. Totodată Jens Enikel, tot în secolul al XIII-lea, într-o cronică versificată, numită ”Cronica lumii”, povestea un episod petrecut în secolul al IX-lea, avându-l ca protagonist pe Carol cel Mare, venit să-i creştineze pe avari şi români. ”Viteazul rege plecă în Ţara Ungurilor (n.r. - era vorba despre avari). Şi a început să-i facă creştini pe unguri şi pe români. Şi-şi aşeză acolo armatele sale.”, scria Enikel.
De altfel, cu un secol mai devreme, secretarul regelui ungur Bella al II-lea, probabil, scria în cronica sa binecunoscută, ”Faptele Ungurilor”, pomenind despre români şi cucerirea Transilvaniei. Tot în secolul al XII-lea, românii sunt menţionaţi şi în ”Cântecul Nibelungilor”. Mai precis este vorba despre o ţară a vlahilor şi un duce al lor numit Ramunc. ”Aici era ducele Ramunc, din ţara vlachilor, cu şapte sute de oameni venise el în grabă. Ca păsările zburătoare se vedeau ei sosind”. Pe lângă cronicile occidentale, valahii sunt pomeniţi şi în cele orientale. Sunt pomeninţi într-o cronică persană din secolul al XII lea dar şi în ”Cronica bizantină” a lui Niketas, un autor bizantin care-i aminteşte pe vlahi locuind la stânga Dunării în anul 1164. Valahii apare şi în cronica lui Nestor, scrisă prin anul 1113 de un călugăr din Kiev, fiind pomeniţi ca o prezenţă constantă în regiunea estică. Românii vechi au fost păstori transhumanţi, dar şi agricultori şi crescători de animale secentari. Au fost însă şi războinici, în această ipostază fiind amintiţi în câteva rânduri. Anna Comnena îi vedea adunaţi în armată, fiind vorba cel mai probabil de vlahii sudici, iar Enikel îi numeşte sălbatici. În ”Cântecul Nibelungilor” sunt călăreţi în slujba ducelui Ramunc, iar o piatră acoperită cu rune din Suedia îi aminteşte atacându-l şi ucigându-l pe un negustor viking în drumul său către ţărmurile Mării Negre.
NU TREBUIE SA COPIEZI TOT DAR ASTA AM GASIT PE GOOGLE DECI POTI FACE UN REZUMAT DIN CE ESTE AICI :)))