Vreau și eu va rog 4-5 citate din La Medeleni volumul 1 (Și capitolul de unde sunt). Va rog!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
„...Fiindcă de-a dreapta şi de-a stînga drumului se legănau lanuri de culoarea soarelui, cînd luminate, cînd umbrite ― fiindcă pe-alocuri s-alungau atîţia maci, de parcă toate pozele Scufiţei Roşii din cărţile de basme porniseră însufleţite, lăsînd albe paginile, rumenind cîmpiile...” (Partea întâi)
„Subt pleoapele lui Dănuţ, în adîncul lor, de acolo de unde vin lacrimile, se ascundea ceva, ca un somn cu visuri; cum închidea ochii era mai mare peste toţi, chiar peste tata şi mama. Pe mama o făcea împărăteasă, pe tata ori general, ori mare sfetnic, pe Olguţa ori copil de casă, ori o trimetea la bucătărie.” (Partea întâi)
„Cînd n-ai amintiri din copilărie, în limba ta naţională, ci într-o limbă învăţată cu dascăli, vei fi o corcitură lamentabilă, cum avem atîtea. Ori, studiile în străinătate nu urmăresc, şi nu trebuie să urmărească înstrăinarea, ci altoiul fertil al unei civilizaţii superioare, pe un suflet format din punct de vedere etnic, tocmai în clipa cînd mai e permeabil.” (Partea a doua)
„Mingea de foot-ball, cu două pîntece ― de piele pe dinafară şi de gumă pe dinăuntru ― înghiţise mingile de oină ale copiilor, cum avea să înghită toate mingile de oină ale ţării, de-a lungul anilor. Întîile ei victime în casa Deleanu erau ghetele: roase ca de lepră.” (Partea a doua)
„Dănuţ coborî treptele pridvorului cu mînile în buzunar şi umerii plecaţi. Zărind mingea de foot-ball uitată în ogradă, îşi aminti că se jucase cu Olguţa, că se rănise la genunchi mai adineaori ― şi i se păru că treptele pe care le coboară sînt altele decît acele pe care le suise, şi că ograda-i alta, şi că Dănuţ e altul...” (Partea a doua)