Question

vreau toata poezia la scoala dar nu ramanem acolo de marin sorescu

Answer 1

La școală, dar nu rămânem acolo

Şi, după atâta cultură generală, aș putea să nici nu vă mai duc la școală.
Să vă las să treceți glonț pe lângă ea și să vă continuați viața la cinema. Sau să vă dau un certificat, din care să reiasă, clar, că sunteți mai deștepți decât, la un loc, un cal și-un țânțar. Că știți că răsare o stea, doar atunci când n-ar noroc pe ea. Că ați primit nota zece la mare și ați ajuns cu lecția dincolo de ninsoare.
Totuși, este o chichiță: toate astea le-ați învățat ca pe ,,unde ești Chimiță?". E nevoie de o cretă, de niște caiete și de cerneală, din care, dacă ți le aruncă cineva înainte, iese o școală.
Iat-o: dacă vă uitați bine peste jucării și păpuși, se și văd două sau trei uși. Printre coarnele de melci se mai zăresc încă douăzeci. Fiecare seamănă cu o carte. Trebuie să le deschizi și să le închizi tu singur pe toate.
În clasă stau copii atenți și se fac premianți ori repetenți. Primii clipesc din gene la tabla neagră, pe care sunt făcute fel de fel de desene. Ceilalți se uită mai pe îndelete la burete. Își aduc aminte că buretele l-au mai văzut undeva, așa că ei se gândesc și la mare, în continuare.
Copii, aici o să aflați o mulțime de poveşti foarte frumoase despre munți, și terase și case. Totul e să asculți tăcând și să vorbiți în gând. Când veți auzi un clopoțel după un ceas, să știți că vi s-a dat drumul și la glas. Puteți da fuga afară și acolo vă puteți juca.
Ora este pentru învățat, iar recreația pentru uitat. Dacă voi n-ați uita atât de repede cunoștințele folositoare, recreația cred c-ar fi de-o zi. Dar iată, sună după zece minute și trebuie să alergați la locurile voastre foarte iute. Că urmează cine știe ce socoteală cu cine știe care portocală.
Cu cât crește un om, când se ridică în picioare? (Asta se numește adunare). Unde se duce ursul după ce nu găsește miere? (Asta se cheamă scădere).
Și, tot așa, venind și plecând, învățând și uitând și iar învățând, o să vă pomeniți că știți pe dinafară școală după școală. Asta puteți s-o observați singuri, uitându-vă nu în alte părți, ci în cărți.
Cărțile or să fie tot mai mari, iar pozele lor tot mai mici, întâi ca niște păpuși, apoi ca niște furnici.
Când nu veți mai vedea nici o poză, în nici o carte, să știți că ați ajuns cu învățatul și cu uitatul foarte departe.