Question

Vreau un rezumat scurt pentru romanul Donna Alba !!!!!!! Urgent va rog dau si Coroana

Answer 1

Romanul Donna Alba, de Gib I. Mihăescu, are o intrigă simplă, care declanşează acţiunea, şi o cazuistică extrem de complicată, un şir întreg, aproape nesfârşit de evenimente ce conduc, încet şi sigur, laborios sub aspectul scenariului epic, la un deznodământ previzibil, împlinirea obsesiei erotice a personajului principal, Mihail Aspru. Redactat la persoana întâi, romanul prezintă la început, printr-o sintetică întoarcere în timp, istoria personajului, în adolescenţă spirit aventurier, de fiu risipitor, care încearcă să se elibereze de rigorile şcolii şi de autoritatea părinţilor prin lungi călătorii, mai degrabă fugi de acasă, unde se întoarce numai când ajunge la ananghie şi are nevoie de ajutor. Mobilizat pe front în primul război mondial, în acelaşi timp cu tatăl său, medic militar, are gradul de elev-plutonier şi participă la lupte mărunte, „mici hărţuieli neînsemnate”, din care scapă cu viaţă. Află că tatăl său murise pe front de tifos exantematic, apoi, demobilizat, se întoarce acasă, unde îi transmite mamei sale tragica veste, iar aceasta se stinge de durere după numai trei săptămâni. Rămas singur, Mihail Aspru vinde casa părintească şi via şi se îndreaptă spre Bucureşti, unde începe o viaţă plină de chefuri, din care se opreşte totuşi la vreme, pentru a continua cursurile liceului. Spre a-i impresiona pe profesori, merge la examene în uniformă militară, căreia îi pune mai multe grade decât avea în realitate, situându-se, în felul acesta, într-o poziţie privilegiată faţă de colegii săi. Cu această uniformă reuşeşte să-i impresioneze până şi pe profesorii de la Facultatea de Drept, mai puţin pe cel de drept roman, care îl „trânteşte” fără menajamente. Examenul de capacitate este momentul când Mihail Aspru o întâlneşte prima dată pe Donna Alba, care va deveni punctul de plecare al tuturor întâmplărilor romanului şi, în plan subiectiv, ca în cazul lui Donscrisori, la care, în ultima vreme, răspundea mama acesteia, Smaranda. Reîntâlnindu-se, Donna Alba îşi lasă voalurile de doliu să cadă peste el „ca un nemaipomenit de frumos simbol al morţii.” Romanul se încheie cu imaginea acestui înger al morţii, care bântuise obsesiv imaginaţia lui Mihail Aspru timp de unsprezece ani: „Şi dulcea moarte, care secerase până acum numai două fragede vieţi, îmi trimise din uşă un ultim sărut, cu vârful degetelor pe râsul ucigător de alb al albilor şi minunărilor ei dinţi.”