Question

Zeul luminii, Apollo, s-a îndrăgostit de muritoarea Coronia, pe care a fermecat-o cântând din lira sa o melodie de care se bucurau, de obicei, numai zeii. Însă Apollo a părăsit-o pe Coronia, iar mai târziu, când aceasta a vrut să se căsătorească cu alt muritor, gelos, zeul a ucis-o. Din povestea de iubire dintre Apollo și Coronia s-a născut Asclepio, pe care tatăl său l-a dat în grija centaurului Hiron. În greacă, Asclepio înseamnă „cel care poate să vindece durerile”.
„[…]Și-avea cam unsprezece ani când a-nceput să lecuiască – întâi cu arta învățată de la centaurul bătrân, apoi prin iscusința sa – pe muntenii din Pelion, de multe, felurite boale.
Vestea că fiul lui Apollo este în Epidauria, tămăduind de multe boale pe oamenii ce merg la el, s-a răspândit în toată lumea.
Veneau acolo mii și mii, dornici să-și caute vindecarea. Și mulți dintr-înșii și-o găseau...
-Asclepio, îi ziceau ei, tu nu ești un erou de rând. Te ridici peste olimpieni. Ei trimit boli și suferințe pe care tu știi să le vindeci. De-aceea îți vom ridica un templu mare, unde tu vei fi cinstit mai mult ca zeii, deși ești pământean ca noi.
Și-n Epidauria, pe-o culme, i-au ridicat un templu mare. Aici se grămădeau bolnavii în fața porților deschise; și Asclepio se străduia să le aducă ușurare. Slujba ce se făcea aici era de lecuirea bolii. Asclepio, în acest templu, s-a îndeletnicit, se spune, cu arta grea a chirurgiei.
Și s-a-ntâmplat, se povestește, un lucru neobișnuit. Feciorul zeului luminii, mergând, cândva, la un bolnav, văzu în drumul său un șarpe. Șarpele i se-ncolăci pe bățul de călătorie. Asclepio-l lovi c-o piatră. Șarpele se descolăci și repede își dete duhul. Dar nu trecu nici un minut și, iată, se ivi șerpoaica – perechea șarpelui ucis. Ducea un fir de iarbă-n gură. Cu acest fir atinse limba șarpelui ce zăcea zdrobit. Acesta prinse la loc viață și amândoi pieriră iute într-o gropniță, sub pământ. Asclepio băgă de seamă ce fel de iarbă adusese șerpoaica să-și învie soțul. O adună plin de răbdare. O cercetă, să vadă bine ce fel de însușiri avea. Făcu din ea un leac anume, scăpând pe-o mulțime de oameni care erau pe pragul morții.
Legendele spuneau că el ar fi-nviat atâția morți, încât se pustia Infernul. Tartarul rămăsese gol. Și chiar Câmpiile Elisee nu mai primeau destule umbre. Oamenii cei căutați de moarte fugeau în Epidauria și se rugau plini de nădejde:
-Tu, fiu al regelui Apollo, dă-ne și nouă să sorbim din sucul fermecat al vieții. Nu vrem să fim nici unul pradă zeului morții cel hapsân. Mai bine e pe lumea asta, unde putem zâmbi în voie, fără să fim pândiți de Hades...
Și-Asclepio le dăruia miraculoase băuturi care-i făceau nemuritori.[...]”
5. Asclepio a găsit leacul împotriva morții și l-a împărtășit cu ceilalți oameni. Dacă ai găsi și tu acest leac, ai face la fel, sau l-ai păstra pentru tine? Motivează-ți răspunsul în 20-40 de cuvinte.
PLS TREBUIE PANA LA 4​

Answer 1

Răspuns:

extrage Ideile, și răspunde cu Propria ta gândire.. nu e așa de greu