1. Descrie elementele care compun biotopul si biocenoza Marii Negre
2. Descrie tipurile de bacterii, dupa modul de hranire
termen 9 martie 2021.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
1. Biotopul presupune însăși spațiul geografic a Mării Negre, în structura biotopului sunt incluse substanțele anorganice, factorii geografici, mecanici, fizici, fizico-chimici și relațiile dintre acești factori. Biocenoza este totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) și animale (zoocenoză), care interacționează între ele și care conviețuiesc într-o biosferă (biotop). Ecosistemul marin este alcătuit din biotop (apa, natura substratului, factorii geografici şi climatici, salinitate, elementele minerale) şi biocenoză (totalitatea organismelor vii din biotop, ce aparţin unor specii diverse şi sunt interdependente din punct de vedere funcţional), care împreună formează un ansamblu integrat şi în permanentă interacţiune.
Biotopul Mării Negre. Bentalul este format din stânci, nisipuri, mâluri, depuneri organice sau minerale. O caracteristică a Mării Negre o constituie salinitatea ei redusă, care se explică prin însemnatul aport de apă dulce ce îl primeşte de la fluviile mari care se varsă în bazinul ei. Un rol însemnat în dinamica speciilor marine îl au mişcările apelor mării. Valurile şi curenţii de suprafaţă ocazionali se răsfrâng în transportul de aluviuni. Variaţia termică este destul de mare între lunile de vară, când apele ajung la 25 – 27°C şi cele de iarnă când pot coborî sub 0°C. Variaţiile de temperatură cu inversarea lor între anotimpul cald şi rece au loc numai până la adâncimea de 75 – 100 m. Sub această adâncime există o temperatură constantă de 7°C ce creşte către fund până la 9°C. Reacţia mediului este alcalină. Oxigenarea apei variază cu anotimpul şi adâncimea. În perioada rece păturile superficiale sunt suprasaturate de oxigen. Concetraţia oxigenului scade odată cu adâncimea. De la 150 – 200 m până la fundul mării gazul solvit este hidrogenul sulfurat.
Caută Ecosistemul Mării Negre, site-ul: ecomareaneagra.wordpress.com.
2.
Hrănirea bacteriilor
Bacteriile nu pot să-şi prepare singure hrana.
– hrănire heterotrofă (depind de prezenţa substanţelor organice preparate de alte organisme)
– hrănire heteroprofă saprofită (folosesc materia organică din organismele moarte)
– hrănire heteroprofă parazită (folosesc materia organică din organismele vii pe care le parazitează).