1)Numește izvoarele sclaviei.Tipurile de sclavie.Compara atitudinea fata de sclavie in ambele civilizatii (orientala si greco -romana).
2)Numeste tipurile de argumente ce atesta continuitatea daco-romana in spatiu nord dunărean.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Sclavia a fost o practică obișnuită în Grecia antică, ca și în alte societăți ale timpului. Unii autori greci antici (cel mai notabil dintre aceștia fiind Aristotel) considerau că sclavia este naturală și chiar necesară. Această paradigmă a fost în mod considerabil pusă la îndoială în dialogurile socratice; stoicii au produs prima condamnare atestată a sclaviei.[2]
Stelă funerară a Mnesaretei, fiică a lui Socrate; un servitor tânăr (stânga) stă cu fața spre stăpâna ei moartă.[1] Attica, c. 380 î.e.n. (Gliptoteca, München)
Acest articol conține caractere speciale. Fără suportul potrivit de redare, puteți vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri.
Cele mai multe activități erau accesibile sclavilor cu excepția politicii, care era rezervată cetățenilor. Sclavii erau utilizați în principal în agricultură, dar sute de sclavi erau de asemenea întrebuințați în cariere de piatră sau mine, și este posibil ca doi per gospodărie să fi fost servitori casnici. Este cert că Atena avea cea mai mare populație de sclavi, nu mai puțini de 80,000 în secolele șase și cinci î.e.n., cu media de trei sau patru sclavi per gospodărie, cu excepția familiilor sărace.
Practica istoriografică modernă distinge între sclavia în care ești bun personal (posesiune personală, unde sclavul era văzut ca o piesă de proprietate, nu ca membru mobil al societății) versus grupurile legate de pământ ca penestii(d) din Tesalia sau iloții spartani, care erau mai mult asemenea iobagilor medievali (o mărire a proprietății imobiliare). Sclavul penest este un individ privat de libertate și forțat să se supună unui proprietar, care îl poate cumpăra, vinde sau închiria ca și pe oricare alt penest.
Studiul academic al sclaviei din Grecia antică este limitat de probleme metodologice semnificative. Documentația este incoerentă și foarte fragmentată, concentrându-se în principal pe orașul-stat Atena. Nici un tratat nu este devotat în mod specific subiectului, iar jurisprudența s-a interesat de sclavie doar în măsura în care i-a furnizat o sursă de venit. Comediile și tragediile grecești reprezentau stereotipuri, pe când iconografia n-a făcut diferențe substanțiale între sclavi și artizani
Explicație:
Cum Dacia nu fusese cucerită complet, deseori aveau loc incursiuni ale dacilor liberi cu scopul de a hărțui legiunile romane din această zonă.
De asemenea, au existat și multe revolte împotriva stăpânirii romane în interiorul provinciei, astfel că ocupația romană nu a fost deloc ușoară. În aproximativ 100 din cei 165 de ani au existat conflicte armate.