1.Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă peisajele influențează sau nu
sentimentele unui călător, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Călătorii în Moldova de
D. Bolintineanu, cât și la experiența personală sau culturală.
La 20 sept. ... mă îmbarcai pe un vapor al companiei dunărene austriace. O societate numeroasă și
aleasă se afla aici; între alții, mai multe dame europene și grece, cele dintâi îmbarcându-se pentru Viena, cele
din urmă pentru Galați și Brăila. Urcarăm Bosforul până la Buiuk-Dere*, pe un timp de liniște și seninătate, și
pe la o oră când apele și malurile Bosforului apar în toată frumusețea lor.
Mărturisesc că nu este nimic mai desfătător ca această poziție. Ochiul muritorului se ostenește până
în sfârșit de toate ce vede neîncetat cât de rară ar fi frumusețea care-l atrage. Bosforul singur poate face
excepție, vederea lui niciodată nu satură și cauza trebuie să fie minunata variație ce-l îmbrățișează. Nicăieri
ochiul nu cade fără să întâlnească o schimbare de forme în poziție, niciodată; chiar acolo unde am privit un
minut, culorile cadrului variază neîncetat și seamănă cu un vis desfătător în care toate se mișcă, se schimbă
și se îngână cu voluptate.
Malurile, când înalte, drepte, când plecate, îndoite, când verzi de ierburi și de arbori; cu grădinile lor,
cu casele cu forme felurite și bizare, cu geamiile cu minarele când primesc culorile lor de la valuri, când ele
împrumută formele bizare acestor unde limpezi, capricioase și curgătoare. Malurile și cerul se îngână în sânul
undelor. [...]
Soarele apuse și îndată un vânt rece și violent începu să bată de la coasta Europei. Marea luă o
culoare mai întunecată; se încreți și începu a fierbe. Valurile se ridicară, se spumară. Ofițerii vaporului dau
ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întâmplare. Vântul ne bătea în coasta vaporului, prin urmare
mișcarea vaporului era la o parte. Această mișcare, pe care marinarii o numesc ruliu, este cea mai
supărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mărei. Cea mai mare parte din ei căzură pe paturile lor.
Cu vântul începu o ploaie repede, întunericul era acum mare. Mulțime de oameni erau pe podul
vaporului, expuși la asprimea timpului: printre ei, femei cu copii mici. [...] Poziția acestor femei atinse inima
căpitanului și dete ordin să le coboare și să le așeze sub scare pe care te dai jos în camera pasagerilor de
clasa întâi.
D. Bolintineanu, Călătorii în Moldova
Răspunsuri la întrebare
Peisajele au rolul de a încadra lectorul într-un cadru ce face posibilă transpunerea acestuia in centrul povestiri .
În opinia mea , capacitatea de a oferi cititorului, elementele aferente spațiului bine delimitat, aduce un beneficiu pentru imagineara locului .
în primul rând , așa cum ne este subliniat și in textul propus "soarele apuse și îndată un vânt rece și violent incepu să bată(...)" tabloul ce se creionează, formeaza o sfera a sentimentelor puternice de mister ce preced imaginea șocantă ce are loc in povestire . Aceste sentimente produc câteva versiuni ce sporesc emoție si impact asupra lecturării .
În al doilea rând , călătorul creează o descriere a tot ce-l înconjoară , ceea ce determina atentia desăvârsită si acele emotii care au existat . Sentimentele sunt definitorii universului de expunere a ideilor prin enumerarea locului sau a atmosferei ce a avut loc in diferite contexte . Călatorul memorează fiecare detaliu și il transpune în scris , evidențiind și imagini complexe datorate cadrului " Malurile când inalte , drepte (...)" ce induce lectorul in starea de disperare , de curiozitate
în concluzie , luând in considerare textul citat , imaginea tabloului descris , creează o multitudine de sentimente și emoții ce aduc cititorul pe primele culmi ale definirii spațiului .