1001 și una de nopti cu pescarul și efritul idei principale.Repede
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Un pescar sărac, având obiceiul să-și arunce năvodul de patru ori pe zi, găsește el prima dată un măgar mort, a doua oară un chiup plin cu mâl și cu nisip, a treia oară hârburi de oale și cioburi de sticlă.
După care mai rosti o dată numele lui Allah și își aruncă năvodul în mare, și așteptă până ce năvodul se așternu la fund. Iar de data aceasta, cu toate opintelile lui, nu mai dovedi să tragă afară năvodul, care se agăța și mai strașnic de stâncile de la fund. Atunci pescarul strigă :”Nu este tărie și putere decât întru Allah !”. Pe urmă se dezbăcă, se scufundă în preajma năvodului și începu să-l descâlcească, până ce îl desprinse și îl scoase la mal. Îl desfăcu și găsi în el, de data aceasta, un vas mare de aramă galbenă, plin și nevătămat; gura îi era pecetluită cu plumb în care era apăsată urma pecetei stăpânului nostru Soleiman ben Daud (Solomon fiul lui David, personaj biblic, pe care îl vom întâlni adesea în cele ”o mie și una de nopți” - conform lrgrndei, pe inelul lui erau scrise cele nouăzeci de nume ale lui Allah, a căror cunoaștere conferea puteri vrăjite asupra tuturor ginnilor, păsărilor și vânturilor.).
La priveliștea aceea pescarul se bucură strașnic și își zise ”Iacătă un chilipir pe care am să-l vând în bazarul căldărarilor, întrucât trebuie să prețuiască pe puțin zece dinari de aur !” Încercă atunci să ducă în spate vasul, dar văzu că este prea greu și își zise:”trebuie numaidecât să-l deschid ca să văd cu ce e plin și să-l golesc în sacul meu și abia apoi am să-l vând la bazarul căldărarilorȚ. Își luă atunci cușitul și purcese să meremetisească până ce despecetlui plumbul; răsturnă atunci vasul și îl scutură, ca să verse pe pământ ceea ce se afla în el.Ci nu ieși din vas nimi, afară numai de un fum care se sui până la vinețeala ceriului și se văluri pe fața pământului. Iar pescarul rămase uluit până peste poate. Pe urmă fumegaiul ieși cu totul afară, se închegă, se vărteji și se întruchipă într-un efrit care ajungea cu capul până la nori, iar cu picioarele mătura țărâna.
Capu-i era ca o boltă, mâinile ca niște furci, picioarele ca niște catarge, gura ca o peșteră, dinții ca niște pietroaie, nasul ca un ulcior, ochii ca niște masaleȘ păru-i era răvășit și colbuit. La vederea acelui efrit, pescarul se înfricoșă, vinele îi
începură să tremure, dinții se încleștară amarnic, gura i se uscă, iar ochii în plină lumină nu mai deslușiră nimic.
Explicație:
alege ceea ce vrei tu de aici