2 Răspunde la întrebări. a) Din ce cauză se văitau toate păsările? b) Ce soluție a găsit împărăteasa cea bătrână? c) Ce i-au spus cu entuziasm păsările mici îm- părătesei? d) Ce au afirmat păsările cele mari la răspunsul timid al cintezului? e) Cine s-a oferit să salveze neamnul păsărilor de la pieire? f) Ce s-a întâmplat cu sticletele după ce a prins o rază de soare din izvorul focului veșnic? ? g) Cum l-au recompensat păsările pe sticlete?
Vă rog ajutați-mă
Textul stigletele de Mihai Sadoveanu
Răspunsuri la întrebare
2. Răspunde la întrebări.
a) Din ce cauză se văitau toate păsările?
Toate păsările se văitau pentru că era o iarnă grozavă și se temeau că vor muri de frig.
b) Ce soluție a găsit împărăteasa cea bătrână?
Împărăteasa cea bătrână a găsit soluția de a trimite o pasăre să aducă oleacă de foc din cer.
c) Ce i-au spus cu entuziasm păsările mici împărătesei?
Păsările mici i-au spus cu entuziasm împărătesei că ea a spus un cuvânt înțelept.
d) Ce au afirmat păsările cele mari la răspunsul timid al cintezeului?
La răspunsul timid al cintezeului, păsările mari au afirmat că este necuviință și lașitate din partea lui.
e) Cine s-a oferit să salveze neamul păsărilor de la pieire?
Sticletele s-a oferit ca să salveze neamul păsărilor de la pieire.
f) Ce s-a întâmplat cu sticletele după ce a prins o rază de soare din izvorul focului veșnic?
După ce a prins o rază de soare, sticletele aproape a orbit și i s-au pârlit penele.
g) Cum l-au recompensat păsările pe sticlete?
Păsările pe sticlete l-au recompensat îmbrăcându-l fiecare cu câte o pană.
Explicație
"Sticletele" de Mihail Sadoveanu
A fost odată, de mult, o iarnă grozavă pe la noi. Păsările, înfricoșate, s-au strâns sub streașina bisericii. Veniseră acolo toate locuitoarele văilor și munților, neamurile de la câmpii și de la baltă, cântăreții cei mărunți din dumbrăvi.
- Trebuie să furăm oleacă de foc din cer, altfel pierim, spuse pajura, împărăteasa cea bătână de la munte.
- Înțelept cuvânt, Măria Ta! țipă neamul părăsesc.
- Să vedem cine va aduce o rază! Eu nu pot lăsa lumea fără stăpânire, zise pajura.
- Eu sunt bătrân! croncăni corbul.
- Să se ducă una dintre păsările mărunte și sprintene! hotărî împărăteasa.
- Noi nu avem putere! Știm numai să cântăm, zise cinteza.
- Auzi necuviință!
- Auzi lașitate! strigară păsările mari.
- Nu vă supărați, mă duc eu, zise sticletele, cel mai mic și cel mai sfios.
Sticletele a plecat fluturând din aripioare spre cerul senin. A mers așa multă vreme până când a intrat în vârtejul soarelui. Cu cea din urmă sforțare, se avântă și prinse o rază. Aproape orbit, cu penele pârlite, se rostogolește îndărăt spre pământ cu soarele în cioc.
Când sticletele ajunse pe pământ, cele dintâi flori ridicau cupele din frunzele moarte și-l salutau.
Coțofana văzu goliciunea sticletelui și râse.
- Fraților și surioarelor! zise botgrosul. Să-l ajutam, săracul!
- Să-l îmbrăcăm, ciripiră toate.
Fiecare îi dădu o pană. De atunci are sticletele fes purpuriu și hăinuța din bucăți.
Succes! ⚘
