2. Redactează o compunere despre iarnă, respectând paşii de mai jos şi folosind următoarele cuvinte şi expresii: - ceata fulgilor; zână fermecată; plutesc pe aripa vântului; • roi de albine scânteietoare; . covor pufos ca de vată; • copaci de zahăr: . iaz ca de cristal: cerul ca o oglindă cenuşie; copii zglobii. Pasul 1 → Stabiliți, în clasă, criterii de evaluare a lucrărilor. @ @ Pasul 2 → Întocmeşte un plan inițial al compunerii, acordând atenție fiecărei părţi a acesteia. Pasul 3 → Dă un titlu potrivit acesteia. Pasul 4 → Integrează în compunere şi cuvintele şi expresiile date. Pasul 5→ Respectă: regulile de aşezare în pagină a textului scris: regulile de ortografie şi de punctuaţie. Pasul 6→ Citiți și discutați compunerile. Vei reuşi dacă: întocmeşti un plan initial; propui un titlu potrivit; păstrezi structura unei compuneri şi raportul dintre părțile aceste integrezi cuvintele şi expresiile create; respecți:- regulile de aşezare în pagină a unui text scris: - regulile de ortografie şi de punctuaţie.
denisaivan51:
buna
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
Lacrimile iernii
Ceata fulgilor de zăpadă nu mai vine, plutesc pe aripile vântului gazele
de eșapament de la mașinile ce trec în fiecare secundă.
Bunica mea spunea uneori cum se așeza omătul, ca un covor pufos de vată, peste tot pământul. Închidea ochii și parcă ar fi vrut să viseze
copacii ca de gheață, iazul de cristal, cerul ca o oglindă fără sfârșit...,
în nopțile geroase, unde mii de stele scânteietoare, păreau
misterioase chemări, din întuneric.
O lacrimă se ducea sfioasă pe obrazul bunicii mele...
Privind pe fereastră, dimineți la rând, zăream zâna fermecată a iernii, care mă privea nemișcată, doar mărgăritare plăpânde apăreau sub ochii ei, neclintiți, iar eu știam că zâna plânge...
Ceata fulgilor de zăpadă nu mai vine, plutesc pe aripile vântului gazele
de eșapament de la mașinile ce trec în fiecare secundă.
Bunica mea spunea uneori cum se așeza omătul, ca un covor pufos de vată, peste tot pământul. Închidea ochii și parcă ar fi vrut să viseze
copacii ca de gheață, iazul de cristal, cerul ca o oglindă fără sfârșit...,
în nopțile geroase, unde mii de stele scânteietoare, păreau
misterioase chemări, din întuneric.
O lacrimă se ducea sfioasă pe obrazul bunicii mele...
Privind pe fereastră, dimineți la rând, zăream zâna fermecată a iernii, care mă privea nemișcată, doar mărgăritare plăpânde apăreau sub ochii ei, neclintiți, iar eu știam că zâna plânge...
Alte întrebări interesante
Franceza,
8 ani în urmă
Chimie,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă