3. Să dezbatem ...
De ce cunoaşterea de sine trebuie să stea la temelia datorillor faţă de noi înşine? . Dacă porunca iubiril de aproapele a fost cunoscută în V.T. (Levitic 19,18), de ce Mântuitorul, când dă această poruncă Apostolilor o numeşte „poruncă noua" (In. 13,34)?
Cerință: Comparați cum se face indreptarea frățească în înțelesul comun, cu cea făcută de Biserică, în lumina textului din Matei 18,15-17.
• De ce Mântuitorul acordă o atât de mare importanță milei trupeşti?
• Arătaţi valoarea socială a faptelor milei trupeşti şi sufleteşti.
Răspunsuri la întrebare
Iertarea aproapelui:
Corectarea frățească este ceva mai mult decât împăcarea și decât iertarea… Căci noi întotdeauna trebuie să iertăm și să ne împăcăm. Dar dacă eu mi-am iertat fratele, eu îi sunt frate, însă el poate că nu-mi este frate. Deci între noi există o fraternitate doar pe jumătate. Numai când și el însuși își dă seama de greșeala sa și se căiește, devine frate. Și numai atunci fraternitatea este reciprocă.
Când noi iertăm pe cineva, restabilim numai jumătate din fraternitate. Căci dacă celălalt nu acceptă iertarea, aceasta se realizează numai pe jumătate. De aceea, faptul ca fratele să-și recunoască greșeala și să se căiască înseamnă a-l câștiga pe frate și a restabili pe deplin fraternitatea, care-i forma cea mai înaltă a iubirii.
Datoria Bisericii:
Excomunicarea din Biserică a fost instituită de Domnul Isus Hristos.
Domnul Isus a lăsat această pedeapsă când a spus:
Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. (Matei 18:15-18)
Din aceste cuvinte ale Mântuitorului devin clare câteva învățături importante cu privire la excomunicarea din Biserică:
Excomunicarea din Biserică nu se face de odată ce un creștin a păcătuit mai întâi persoana care a păcătuit trebuie să fie confruntată personal de cel sau cea împotriva căruia a păcătuit dacă cel care a săvârșit păcat nu se pocăiește, trebuie să fie confruntat de mai multe persoane dacă nici așa nu se pocăiește, atunci trebuie să fie confruntat de întreaga biserică, adică de întreaga comunitate a creștinilor din care face el sau ea parte dacă și după aceasta persoana care a păcătuit nu se pocăiește și nu se leapădă de păcatul ei, va urma excomunicarea din Biserică excomunicarea implica ruperea de către restul creștinilor acelei comunități a oricăror legături cu persoana care a păcătuit.