4 moduri de viata al grecilor
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Grecii antici din urmă cu două milenii şi jumătate şi-au extins influenţa culturală asupra popoarelor
Obligaţi să ia parte la adunările obşeşti
Oraşul antic Atena avea în urmă cu aproape două milenii şi jumătate o populaţie de peste 200.000 de oameni, atât cetăţeni atenieni, cât şi meteci (străini stabiliţi aici) şi sclavi. Devenise faimos pentru modul în care era administrat. Viaţa de zi cu zi a localnicilor era dominată de grija pe care trebuiau să o poarte treburilor statului, iar între obligaţiile pe care le aveau cetănii liberi era să participe la adunările în care se discutau treburile administrative ale oraşului, scria istoricul Robert Flaceliere, specialist în elenistică, autor al volumului „Viaţa de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle”.
De ce se căsătoreau grecii antici
La fel ca participarea la treburile obşteşti, şi căsătoria putea fi considerată o obligaţie pentru locuitorii oraşelor greceşti, potrivit istoricilor. Băbaţii se căsătoreau pentru a avea copii, în special băieţi, priviţi ca ajutoare de nădejde la bătrâneţe şi responsabili de ritualurile impuse la înmormântare, culturi care erau socotite indispensabile pentru fericirea morţilor pe lumea cealaltă, scrie elenistul Robert Flaceliere. Căsătoria era privită ca „un rău necesar”, scria Meneandru, unul dintre cărturarii eleni din secolul IV î. Hr., iar în oraşe ca Sparta, cei care se complăceau în viaţa de burlac riscau să fie pedepsiţi prin lege. Femeile aveau grijă de casă şi de copii şi nu trebuiau să se arate interesate ce se întâmplă în afară căminului .
Explicație:
succes!
Serbările grecilor
Serbările grecilorGrecii antici acordau o mare importanţă sărbătorilor, în prim-planul cărora se aflau zeităţile venerate. Unul dintre marile festivaluri, adoptate cu timpul şi de alte popoare era dedicat zeului Dionysus, marele zeu olimpian al vinului, vegetaţiei, plăcerilor şi petrecerilor. Potrivit istoricilor, festivităţile numite misterele dionisiace, sau dionisii, aveau ca scop eliberarea de inhibiţii şi constrângeri sociale. Iniţial ceremoniile publice au fost limitate la o procesiune, care avea în centru vinul, viţa de vie, o capră, un coş de smochine şi falusul. Într-o perioadă ulterioară, festivalurile au fost organizate cu o mai mare pompă; numărul de preoţi ai lui Dionis (numit şi Bachus) au crescut. Cei care au luat parte la slujbe erau îmbrăcaţi corespunzător şi au căutat prin gesturile lor să reprezinte unele obiceiuri şi credinţe atribuite zeul vinului. Grecii îi dedicau dansuri, muzică şi piese de teatru, relata Herodot.