6 Care sunt simțurile prin care sunt evocate locurile
copilăriei? Exemplifică prin versuri din text.
Răspunsuri la întrebare
6. Care sunt simțurile prin care sunt evocate locurile copilăriei? Exemplifică prin versuri din textul ,,Pelerinaj sentimental” de Otilia Cazimir
(Am scos în evidență cuvintele și am scris în dreptul versurilor prin ce simț sunt evocate locurile copilăriei în poezie):
,,Grădina mea - grădina copilariei mele = vizual
Avea odată straturi și alei.
Pe brazde negre înfloreau pansele
Și le stropeau pe înserat bătrânii mei
C-o stropitoare verde, smălțuită.
Erau pe-aicea flori de mărgărită
Și micșunele cu parfum de mosc...
Grădina noastră...n-o mai recunosc. = vizual
Dar prin perdeaua de cireși și nuci,
Mă cheamă-n umbră casa părăsită, = vizual
Ș-anină încă rourușca de uluci
Și pe cerdac se culcă, despletită. = vizual
E tot sub ștreșini cuibul rândunicii, = vizual
Și poate că-i aceeași rândunică.
M-apropii, cu sfială și cu frică
În casa asta mi-au murit bunicii... = vizual
Și simt că-n zâmbetul meu tânăr port
Surâsul lor, de-atata vreme mort.
La ușa ce se vaită prelung
Mă-ntâmpină parfum închis și greu,
Și-n pragul putred, din trecut, m-ajung = vizual
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.
Odăile pustii mi se arată = vizual
Atât de mari cum îmi păreau odată,
Pe vremea când le măsuram, tiptil,
Cu pași mărunți și șovăielnici de copil.
Era atat de nalt pe-atunci plafonul scund,
Și ușile erau atât de grele
Când încercam să mă ascund,
Ținându-mi răsuflarea, după ele...
De-atâta colb, ferestele-s opace.
Pe brazda-ngustă-a picăturilor de ploaie
Pătrunde cenușie în odaie, = vizual
În raze lungi, lumina care moare.
Și uite: nu mai are nici un geam
Fereastra lângă care așteptam,
Înfrigurată și nerăbdătoare,
Întâiul fulg molatic de ninsoare
În colț era oglinda veche și pătrată.
În apa-i de lumină înghețată
Puneau de-a pururi înserările târzii
Fantome plutitoare, fumurii.
Paianjenul tăcerii țese moi
Și diafane pânze de mătasă
Și, răstignită pe păreții goi,
Singurătatea stăpânește-n casă. = vizual
- Cerdac sonor, aici, sub vița ta, = vizual
Întârziam în fiecare seară,
Și lemnul vechi sub pașii mei vibra
Cu rezonanțe calde, de vioară.
Sub treapta ce se clatină, plecată,
Cânta strident un greier într-o vară
(Un sfredel într-o scândură uscată...),
Și sus, prin crengile de nuc, se rătăcea
În fiecare seară altă stea.
Și-mi pare că, de m-aș întoarce fără veste,
Ar răsări, când s-ar deschide ușa,
Un zâmbet grav și dulce de bunică,
Doi ochi mirați și palizi de brândușă
Și-un cuvios parfum de levanțică.
Cu glas tremurător și ușurel,
Bunicul m-ar chema-n iatac la el. = vizual
Cu mâini subțiri, m-ar ridica în brață.
Aș aștepta să iasă din scrinul vechi de nuc
Feliile de pâine cu dulceață
Și vraful cărților cu poze
În care-aș regăsi, sub scoarțe moi de piele,
Poveștile copilăriei mele.
Și pe divanul înflorat cu roze
Aș adormi-n iatacul cald și bun, = vizual
În miros de gutui și de tutun”.
Explicație
Câteva exemple cu alte simțuri evocate în această poezie:
Și micșunele cu parfum de mosc... = olfactiv
Cu rezonanțe calde, de vioară. = auditiv
Feliile de pâine cu dulceață = gustativ
În care-aș regăsi, sub scoarțe moi de piele, = tactil
Și pe divanul înflorat cu roze = vizual
În miros de gutui și de tutun”. = olfactiv.
Succes! ⚘
