Question

7. Subliniază cu o linie predicatele nominale şi cu încă o linie verbele copulative din componența acestora.
Dionis facea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit și adesea suradea. Surasul său era foarte inocent, dulce l-am putea numi, şi totuşi de o profundă melancolie. Melancolia în vârsta lui este semnul caracteristic al orfanilor, el era orfan, o existentă - cum sunt multe la noi - fără de speranță și, afară de aceea, determinat prin naştere la nepozitivism. În introducerea acestor şiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau în genere şi c-un asemenea cap omul nu ajunge departe-şi mai cu seamă cel sărac -şi Dionis era un băiet sarac. Prin natura sa predispusă, el devenea şi mai sărac, Era tânăr - poate nici optsprezece ani - cu atât mai rău... ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet e minune oare că pentru el visul era o viață și viata un vis? Era minune că devenea superstitios?
(Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis) ​

Answer 1

Răspuns: rosu - predicat nominal

albastru - verb copulativ

Sper ca nu am ratat niciuna.

Explicație: