Ajutați mă, vă rog! URGENTTTT!!! Cine da primul răspuns corect primește cel mai bun răspuns.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Copiii inca de mici sunt atrași de limbajul scris sau vorbit ,bogat in imagini, este posibil dupa aceea sa le placa sa citeasca , sa le placa lectura .
În primul rând abilitățile fiecăruia de învățare și citire sunt diferite nu există o varsta anume la copii in care trebuie sa citeasca . Este un lucru benefic daca invata sa citeasca inainte de a se duce la scoala deoarece citirea unei cărți este calea spre cunoasterea succesului . În al doilea rand este benefic sa citim de la orice varsta , părinții sunt cei care ar trebui să arate copiilor ca , cititul creste capacitatea de concentrare , stimulează memoria , îmbunătățește vocabularul, dezvolta abilitatea de comunicare , dezvolta imaginația. Cititul ne invata sa descoperim lumea din jurul nostru ,citind despre situatiile in care se confrunta personajele vom stii sa gasim solutii atunci cand noi ne vom confrunta cu diferite probleme . În concluzie cand alegem sa citim o carte ne oferă ca o prietena buna numai lucruri frumoase, ne face sa vedem lumea in care trăim asa cum este si cu bune si cu rele, ne invata sa luam decizii bune , sa stim sa ne descurcam in orice situatie ne am afla .
Recomandare!
1. Argumentare= părere personală faţă de tema propusă;
2. Paşi de argumentare:
2.1. Se poate scrie un titlu.
2.2. Se scrie o idee ipoteză.
2.3. Se aşterne primul argument, ce poate-ncepe: ,, În primul rând ...”
2.4. Se aşterne al doilea argument, ce poate-ncepe: ,, În al doilea rând ...”
2.5. Se scrie concluzia, ce poate-ncepe: ,, Prin urmare ...”.
A citi-dar de viaţă
Soare mare în zi nouă, pentru a aduce argumentare binefacerii învăţării cititului înainte de intrarea la şcoală.
Ehei, orice învăţătură-şi are rostul ei, de-i împlinită temeinic, condiţia trăiniciei, prin urmare şi descoperirea cititului are nevoie de aceasta, alăturându-i-se unui timp şi spaţiu flexibil, mlădios, fiind far minţii crude şi inimii năvalnice.
În primul rând, cititul are a sa taină ce trebuie treptat drămuită celui dinainte, cititorului. Cu cât vlăstarul a fost acomodat cu ustensilele muncii intelectuale: comunicare clară şi provocatoare vârstei, poveşti citite, teatru de păpuşi cu şugubeţe şi grăitoare marionete, cu atât dragostea copilului, de a ţine-n a sa mână, cartea cu ilustrate vii şi mari, e mai doritoare. Şi-aşa-ncepe, singur, a citi, din inima minţii: ,, A fost odată ... ", animăluţelor din cameră sau celor dragi lui, întrucât apare, spontan, simetria gestului trăit. Acum, adultul ştie că poate merge mai departe, prin joc şi joacă, comunicare şi dragoste, la-nvăţatul cititului. Jocul sunetelor, rostirea lor curată, impecabila grăire a fiecăruia, ca-nşirăte mărgăritare: ,, au, ac, ca ... " aşază semn cu linii, iar văzul desluşitor, pricepe că e vremea literei, semn grafic sunetului, că urechea, da, deja-l descoperise; sunet cu literă se leagă pentru o viaţă, ce duc pas spre-ntâia silabă şi, drum curat, spre-ntâiul cuvânt citit de mintea sa crudă şi dornică de cunoaştere.
În al doilea rând, cititul depinde şi de ziditor, dar şi de zidire, aşa că de primul are competenţele necesare oferirii darului cititului, atunci să o facă, iar de nu, abţine-se şi zidirea, copilul dinainte, de are nivelul de dezvoltare neoropsihologică firească vârstei poate învăţa cititul prin drept joc şi răbdătoare dragoste.
Prin urmare, învăţarea cititului, înainte de intrarea la şcoală, poate fi o reală binefacere copilului, având timp şi spaţiu flexibil, mlădios, oferită ca dar pentru o viaţă minţii crude şi inimii năvalnice .