Question

Alcătuiește o compunere de 30 15 rânduri în care să reprezinți o amintire din viața ta da un titlu potrivit compunerii voastre

Answer 1

Îmi amintesc și astăzi de toamna aceea,care i se asemăna atât de mult celui prezent.Când privesc pe cer și îi observ norii ruginii ce străbat cele patru zări,nu-mi vine să cred că de atunci a trecut atâta timp,pentru că în acea zi,ca astăzi,lacrimile de oțel celeste cădeau la fel de abundent.Inspirând aerul tomnatic încărcat de mireasma castanelor prăjite,mă întorc la locul faptei unde mă aflam acum șapte ani plini de emoție.Deodată,tristețea îmi cuprinde sufletul juvenil care începe să nască cascade cristaline.Observ frunzele moarte ce sunt duse pe aripile unui vânt întârziat și niște fiori se împung în inima mea.Lumea începe să crească instantaneu,iar eu devin un copil de șapte ani.

Stau în fața școlii,stingherită, și mă uit invidioasă la copiii care se duc acasă cu mamele lor.Pe mama mea o aștept de două ore,să mă scape de frigul năprasnic ce îmi zgârie urechile,dar ea ezită să apară.Privesc cu nădejde muribundă traseul unde ar trebui să apară silueta ei liniștitoare.Nici urmă de ea.Aș vrea să plâng,dar nu mai pot,că mi-a secat râul melancoliei ca după o secetă îndelungată.Disperată,privesc înspre chioșcul de unde se înalță pe cer mirosul dulce de castane.Nările mele absorb mirosul cu sete,dar nici măcar el nu mă poate calma.Dintr-o dată,ușa școlii se deschide fulgerător și îi percep chipul delicat al profesoarei mele de engleză.Speranța renaște în mine ca o pasăre phoenix,devenit nu demult cenușă.Cu ochii înecați de durere,mă apropii de ea și o rog blând să o sune pe mama mea,care m-a uitat în frig.Privirea ei plină de compasiune mă emoționează și observ cum își scoate gentil telefonul.Ochii mei îi urmăresc fiecare mișcare,fiecare gest.După două minute,ea mă mângâie spunând să mă calmez și își continuă drumul.

Mama mea,fugind,ajunge la școală și mă apucă blajin de mână.Pe drum,îmi promite că îmi va cumpăra castanele mult dorite.Un zâmbet firav se ivește pe fața mea,însă melancolia nu-mi dispare din suflet.