Alcatuieste o compunere din 6-7 propozitii cu titlul Mama
Răspunsuri la întrebare
Salut !
✿✿✿✿✿
Cerință:
Alcătuiește o compunere din 6 sau 7 propoziții cu titlul Mama.
Rezolvare:
Când doamna profesoară de limba și literatura română ne-a anunțat că avem ca temă o compunere în care să ne descriem mama, am respirat ușurată: „ Ce simplu ! Oricine își poate descrie mama, la orice oră din zi și din noapte ! ”.
În fața foii albe de hârtie, lucrurile nu mai stau așa cum mi-am imaginat. E mult mai greu decât mi-aș fi putut imagina. Cum să prind în cuvinte cum e mama și tot ce înseamnă ea pentru mine și pentru surorile mele ? Să scriu că e blondă, mică de statură, că este o mamă iubitoare și protectoare, că este o enciclopedie ambulantă și, unde mai pui, că face niște prăjituri incredibile ? Toate vorbele care îmi vin în minte mi se par banalități. Mereu în preajma mea, gata oricând să-și lase deoparte treburile pentru orice am nevoie, parcă e prea aproape de mine ca să o pot descrie.
Am stat un timp cu ochii închiși, gândindu-mă intens la ea și, dintr-o data, am vazut-o ! În prim plan cu ochii blânzi și calzi ca boabele de cafea. Când e veselă, îi licăresc într-un fel anume și mă simt învăluită în privirea aceea, de parca acele boabe de cafea s-au transfomat într-o cafea dulce și parfumată, așa cum îi place să o bea dimineața lângă orhideele ei preferate. Când e obosită sau tristă, își încruntă fruntea, iar buzele, pline și frumos conturate, devin parcă subțiri și ascuțite. Atunci mă străduiesc să nu o supăr, dar e drept că nu reușesc mereu ! Cu siguranță, mama mea este cea mai calmă ființă din lume. Nici cea mai mare trăsnaie făcută de mine nu o face să ridice tonul, însă vocea de catifea mângâietoare în restul timpului capătă o rezonanță metalică, fermă ce mă face să îmi doresc să intru în pământ de rușine. Iși amintește cineva de mama Cenușeresei ? Femeia blondă, mică de statură, mereu veselă și îmbrăcată într-o rochie albastră imprimată cu diferse modele de floricele ? Mereu când mă uit la film sau când citesc povestea îmi imaginez că ea este mama mea.
I-am admirat mereu talentul culinar și nu o spun doar eu, ci și tata și toată familia care abia așteaptă să fie invitați la ziua mea cu gândul la prăjiturile și torturile ei. Mama ar putea participa oricând cu succes la un concurs de gătit, de voie bună, fiind mereu plină de viața, împrăștiind bucurie și optimism.
Ca să-l parafez pe scriitorul român Ion Creangă, nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la mama, mi se umple sufletul de bucurie. Iar când aud vorbele ei: „ Să ai curaj și să fii bună ! Tu ai mai multă bunătate în degetul mic decât au majoritatea în tot trupul ” descopăr că este o ființă trimisă din basme, neschimbată de când o știu.