Alcătuiește un dialog între tine și domnul Goe în care sa-l sfătuiești în privința comportamentului sau
(Puțin mai lung terogg)
Răspunsuri la întrebare
Alergasem 50 - 60 metri, dar autobuzul porni fără mine. Eram
necăjit... Deodată opri o mașină neagră lucioasă, ușa din față se deschise,
iar din interior se auzi o voce hotărâtă:
- Hai, boss..., urcă-te repede, că e târziu !
M-am urcat și am privit atent pe cel de la volan, parcă-l știam
de undeva. Am mulțumit și mi-am privit ceasul, era 7:46.
- Ajungem, zise cel de lângă mine, avem nevoie de verde-galben
la cele două semafoare...
Atunci mi-am amintit, era Gogu, dintr-a 11-a, zis și Goe, pentru că
rămăsese repetent de două ori, iar acum conducea un BMW de
ultimă generație.
- Salut, Gogule, am zis eu, nu te recunoscusem așa la costum
de actor și cu ochelari de soare.
- Costumul e, pentru actor..., profesionist, dar ochelarii sunt
speciali, de condus mai comod, pentru a distinge clar
culoarea verde - galben, care mă cam urmărește, dimineața.
- Și ce mai faci ? Cum te simți la școala noastră ?
-Ce să zic, nu e chiar rău, profesorii, mai toți, sunt niște tonți.
Eu le ofer zilnic greșeli gramaticale, îndelung studiate, evident
cu politețea necesară acestui rol..., de mare actor, cum ziceam.
Nu mai suport, de cam 3 ani, să mi se spună obraznic, așa că
m-am cizelat, sunt un băiat bine crescut și civilizat.
Mașina a oprit, am coborât amândoi, iar Goe, pardon, Gogu,
mi-a dăruit mănușile lui albe, pe care le purtase la volan și zise:
- Poate te scoate la tablă, creta e cam acidă, uneori, în special
la ora de mate, unde am auzit, de la colege, că ești expert.
-Mulțumesc...! Ești foarte drăguț, am zis eu puțin mirat.
- Face parte din rol, adăugă zâmbind Gogu, iar mie mi se păru
așa de departe imaginea lui Goe...