Alcătuiește un eseu de o pagină cu tema: Viața cotidiană in primul deceniu interbelic. Între cuvintele si expresiile folosite trebuie să se regăsească și cele din lista de mai jos
dau 30 de puncte
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
VIAŢA COTIDIANĂ IN PRIMUL DECENIU
Debutul perioadei interbelice a gasit spaţiul românesc într-un amplu proces demodenizare şi dezvoltare a statului şi instituţiilor, cu mutaţii în structura economiei,datorate unirii provinciilor istorice cu patria-mamă. Viaţa romanilor, în perioada pusă îndiscuţie a devenit mult mai complexă şi diversificată, în funcţie de mediul delocuire(urban sau rural), stare materială, mentalitate.Populaţia României se ocupa, în mare parte, cu agricultura, urmată la o distanţaconsiderabilă de industrie, ceea ce denotă că societatea românească se integra în categoriastatelor agrare. Din recensământul facut în 1930 rezulta că 20% din populaţia Românieilocuia în oraşe, iar 80% trăia în sate.Oraşul a reprezentat mediul de dezvoltare a unei vieţi civilizate, moderne, remarcată prin dinamicitate şi complexitate, ceea ce a dus la o creştere considerabilă a populaţiei urbane între 1918-1940. Bucureştiul era capitala ţarii, cea mai importantă aglomerareurbană; fiecare provincie avea câte un mare oraş.„Viaţa cotidiană a orăşenilor era dirijată de primărie, în organigrama căreia se aflaumai multe oficii: Oficiul Sanitar, Oficiul Just-Consult, Oficiul Stării Civile, Contabilitatea Orăşenească, Oficiul Tehnic, Oficiul Edil Orăsenesc, Oficiul Curăţeniei Străzilor,Grădinăria Oraşului, Şendria Orfanală Orăşenească, Judecătoria Comunală, Spitalul deInfirmi, Arhiva Oraşului, Muzica Orăşenească, Uzina de Apă, Uzina de Canalizare,Uzina de Gaz, Registratura, Expediţie şi Registrul de Înaintare. Fiecare serviciu acopereaun sector important al vieţii cotidiene.”În aşezările urbane româneşti predominau clădirile cu parter, dar existau şi edificii cu7-8 etaje. Se poate spune că oraşele aveau 4 zone funcţionale: zona centrală, zonamahalalelor, zona industrială şi zona agricolă. Cele mai reprezentative clădiri alemediului urban erau primăria, liceul, tribunalul, plus cinematografele, teatrul,monumentele istorice, librăria, banca sau bancile; dar au existat şi gospodării colective:cazărmi, internate, închisori, aziluri etc.; însă cele mai multe construcţii aparţineaugospodăriilor individuale.Cu privire la confortul vieţii se poate spune că şi-a adus contribuţia dezvoltarea reţeleide apă curentă, asfaltarea străzilor, iluminatul public(realizat cu gaz aerian, iar spresfârşitul perioadei interbelice se folosea becul electric), serviciile desalubritate(constituiau o problemă importantă pentru asigurarea unei vieţi normale),transportul în comun(a cunoscut un proces de modernizare semnificativ: s-a introdustramvaiul electric, troleibuze, autobuze, dar s-a menţinut şi transportul cu birja).Satul era o comunitate umană de mici dimensiuni, în care ţăranii îşi desfăşurau activitateaîn limitele tradiţionalismului. În anul 1930, România avea 15 200 sate cu un număr mediude 948 locuitori; satele cele mai mici se aflau în Oltenia, iar cele mai mari în Bucovina.Problema cea mai grea pentru lumea rurală o constituia faptul că ţăranul nu deţinea osuprafaţă de pământ îndestulătoare pentru a îşi asigura existenţa. Situaţia s-a înrăutăţit şidatorită obligaţiilor impuse pentru achitarea pământului primit prin reforma de creştere ataxelor şi impozitelor, de scăderea preţurilor la produsele agricole. Drept consecinţă aeconomiei precare a fost şi migrarea ţăranilor de la sate în căutare de locuri de muncă la oras.
Explicație: