Question

Alcatuieste un microeseu despre Manastirea Capriana , cunosti vrio legenda despre acest sfint locas ?
Va rag dau coroana!

Answer 1

 Aici e legenda si citeva informatii,  coroana?
O legendă poetică povesteşte că mănăstirea a fost construită la ordinul lui Ştefan cel Mare. Se spune că el, gonind tătarii din ţară, se întorcea prin pădurile dese şi a văzut o căprioară, urmărită de nişte vînători. Caprioara s-a întors către domnitor, parcă cerînd ajutor, şi din ochii ei trişti a căzut o lacrimă. Distingînd în această întîmplare un semn dumnezeiesc, după cum spune legenda, Ştefan cel Mare, a ordonat să fie lăsat în pace nobilul animal şi pe acel loc să fie construită o mănăstire, numind-o “Căpriana”. Documentele vechi (cartea domnească a dăruirilor ş.a.) mărturisesc că a fost construită mai înainte, pe timpul întăririi principatului moldovenesc între anii 1420 şi 1429 – pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, bunicul lui Ştefan cel Mare. Iniţial acest bastion al creştinătăţii purta numele rîului Vişnâvăţ, la izvorul căruia a fost ridicat, iar denumirea „Căpriana” a apărut cu un veac mai tîrziu, deşi se leagă de numele primului egumen al mănăstirii – Chiprian, unul dintre primii poeţi şi scriitori-teologi ai principatului moldovean, despre lucrările căruia scrise în limba slavă veche noi cunoaştem. Mănăstirea se leagă de numele lui Ştefan cel Mare nu întîmplător. Pe timpul domniei sale, domnitorul a ridicat pe aceste locuri minunate construcţii, le-a reconstruit pe cele vechi, care au suferit de la gravul cutremur de pămînt, aducea daruri bogate şi accesorii bisericeşti mănăstirii. Din păcate, aceste biserici nu s-au păstrat , după cutremurul din 1471 a urmat distrugerea din 1516. În perioada anilor 1541-1546 pe timpul domniei lui Petru Rareş (Feciorul lui Ştefan cel Mare din afara căsătoriei) s-a reluat renovarea mănăstirii. Astfel, Petru Rareş pe locul vechii biserici a ridicat o copie elegantă a acesteia. Pereţii din evul mediu au rezistat pînă în timpurile noastre. În veacul XVI mănăstirea a prosperat, la fel şi pe timpul lui Alexandru Lăpuşneanu. În timpul cercetărilor arheologice din anii 90 ai sec. ХХ , sub podeaua pronaosului şi clopotniţei au fost găsite 30 de morminte ale ctitorilor (personalităţi cunoscute protectori ai lăcaşului), inclusiv şi de pe timpul domnirii lui A. Lăpuşneanu. În prima jumătate a sec. XVII, ca urmare a dominaţiei otomane, mănăstirea era într-o stare deplorabilă. Apoi, a început o perioadă favorabilă pe cînd a venit la domnie Vasile Lupu, iar la sfîrşitul sec.XVII după devastările tătarilor mănăstirea iar a decăzut. Pe timpul războaielor ruso-turce sălaşul avea permanenta susţinere a puterii militare ruse, iar din 1813 mănăstirea devine centru eparhial al Basarabiei. În această perioadă mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni ordonă să fie reparată biserica sf. Gheorghe şi să fie reconstruită biserica Adormirii Maicii Domnului. Cupolele, ridicate pe timpul lui Petru Rareş în stilul arhitecturii moldave vechi (sistem de arcade de multe nivelele) au fost înlocuite cu altele noi, cu o cupolă cu opt colţuri, din ce considerent s-a mărit şi spaţiul interior. Biserica, păstrînd trăsăturile medievale şi combinîndu-le cu elemente ale arhitecturii ruse mai recente, şi astăzi rămîne monument de artă şi istorie de importanţă internaţională. Printre lucrurile sfinte ale mănăstirii – este şi mormîntul mitropolitului Gavriil Bănulescu -Bodoni din biserica Adormirii Maicii Domnului.